Costel ZĂGAN    

Cimitirul Bunei Sperante

Destinul chiar mă stie pe de rost
eu însă nu-mi cunosc trecutul
cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost
dar Iuda la-amîndoi le dă sărutul

Eu totusi nu-mi cunosc trecutul
prin viată trec ca trandafirul
în zori sub rouă fac pe-a mutul
dar noaptea luna-mi taie firul

În zori o fac pe-a trandafirul
cel ce va fi se-nchină la cel ce-a fost
o zi îmi duc pe umeri cimitirul
si-apoi destinul mă-nvie pe de rost

Eu însă uit din nou trecutul
si Iuda din oglindă-mi dă rîzînd sărutul


Poemul Phoenix

Noapte exilată-n paradis
poemul rug în pielea goală
din cenusa unui manuscris
iată-n flăcări se răscoală

Poemul rug în pielea goală
are chiar iesire-n larg
lavă-a noptilor de vară
ducînd cerul la catarg

Are chiar iesire-n larg
din cenusa unui manuscris
de tărm stele i se sparg
noptii exilate-n paradis

Poemul rug în pielea goală
din cenusa noptilor se scoală