Poet, eseist, publicist, traducãtor.
Baki Ymeri s-a nãscut pe data de 1 august 1949, la Sipkovita, R. Macedonia. A absolvit Facultatea de filozofie (Limba si literatura albanezã) la Universitatea din Pristina. Este doctorand al Universitãtii din Bucuresti. Bun cunoscãtor al limbii române, a publicat de-a lungul timpului zeci de selectii din lirica româneascã în diverse reviste editate în limba albanezã, precum si volume apartinînd lui Nichita Stãnescu (Expozitia celor nenãscuti, Pristina, 1986); Anghel Dumbrãveanu (Cîntecul sturzului, Skopje, 1986); Slavco Almãjan (Piticii au uitat sã creascã, Pristina, 1989).
Bibliografie liricã: Kaltrina (editie bilingvã, româno-albanezã), Editura Kriterion, Bucuresti, 1994; Dardania (editie bilingvã, româno-albanezã), Editura Deliana, Bucuresti, 1999; Zjarr i Shenjtë, Teovo, R. Macedonia, 2001.

Murmur

Cu sufletul pe buze
Trebuie sã fie fiinta
Sau buzele sã caute
Sufletu-acela
Care fuge de ele
Ori sã afle
Buzele-acelea
Care sã spunã:
Stai linistit
Noi murmurãm pentru tine!
 

FRICÃ

La cincisprezece ani
Furi primele mere –
În sîn le ascunzi.
Bagã vecinii de seamã.
La saptesprezece ani
Vãd si eu
Cã tii ascunsã în sîn
Privirea vecinilor.
La optsprezece ani
Mergi la piatã;
Nu vinzi acolo nimic,
Dar te întorci bogatã acasã.
Bogãtia ta asprã
Ne umple de fricã.
 

CÎMPIA MIERLEI

Dimineata la geam
Vine-o mierlã-ngîmfatã
Si-mi bate cu piciorul ei galben,
Cu aripa ei neagrã
Si-mi spune:
Vin din nordu-nghetat,
Vin pe un tron care zboarã,
Vin la tine si bat!
Iesi o datã afarã,
Iesi afarã si mori,
Iesi afarã si cîntã,
Iesi si blesteamã,
Fã ceva
Si mã alungã
De unde-am venit!
Iesi si crapã, îti spun
Altfel am sã rãmîn
O mierlã-ngîmfatã!
 

ARS POETICA

 1.
Mã-ntrec pe mine însumi mergînd.
Respirînd aud
O sonoritate astralã
Bãtîndu-mi în tîmple.
Mã trezesc murmurînd:
Sîntem frati
Încã din antice vremuri:
Mereu atacati,
Mereu înselati,
Mereu jefuiti si rãniti.
Mamele noastre-ntocmesc
Zi de zi un dictionar traco-tragic
Cu ierburi de leac,
În vreme ce eu
Cu mine însumi vorbesc
Despre democratia miresmelor,
Despre asedii dusmane
Si despre arta de-a scrie
Pe muchia vietii

2.
Din bogãtiile de odinioarã,
Dupã trei mii de ani
Ti-au rãmas
Numai arta iubirii,
Poetica sufletului.
Din manufacturile zilelor
Acum si ochiul si gura
Ti-s doar un fragment
Rãtãcit
Într-un colt de muzeu.
 

sãgeata

Dulce luminã de pãmînt,
Buzele tale mai sînt
Zmeuri de munte
Si de cîmpie?
Ochii tãi de copil
Mai sfredelesc ca un tril
Prin lucerne si trifoiuri de munte?
Mai esti înmiresmatã punte
Peste rîul umil?
Ne vom duce tot mai departe,
Buni ca sarea-n bucate
Sau vom trage cu arcul de vînt
Pînã cînd se va-nfige-n pãmînt
Sãgeata ce-aleargã spre moarte?