Wei XU
(Gansu)


PLOAIE PESTE ACOPERIS

Pasărea adastă pe acoperis
Vocea i-i foarte umedă
Reglîndu-si timbrul în ploaia toamnei
Si continuînd să cînte-n bura aburoasă
De parcă ea însăsi ar fi o plăsmuire a
Stropilor ce au un ritm poetic

Ce penet frumos – pieptănat de ploaie
Seamănă îndelungatei mele sperante
De care nicicînd nu m-am putut apropia prea mult
Chiar dacă mereu mi-e în cîmpul vederii