RAFTUL CĂRTILOR DE POEZIE

 



   
   

                                                                                                                                                                  Amalia VOICU
    


 

Costin Tănăsescu, Mi amor,
Editura Carminis, Pitesti, 2005

Costin Tănăsescu debutează cu un mic volum de poezii de dragoste (si nu prea!). Unii ar zice că dragostea e desuetă – într-un veac în care ura îsi face de cap. Asadar, într-un mileniu paulinic ori ba, autorul nostru e un fel de romantic întîrziat (!) (Virgil Diaconu spune că, „Fără a fi dedicată în mod direct si fastuos temei sale dominante, poezia aceasta manifestă erotism pesemne tot asa cum trandafirul emană parfum”). Bineînteles, nu ajunge la standardele eminesciene, dar, pentru aceste vremuri, nu se lasă mai prejos, tinînd cont de faptul că e dificil să scrii poeme de iubire, acum, cînd poti scrie mai lesne despre globalizare, teroarea istoriei, pornocultism, dinamica investitiilor s.a.m.d. În acest context, cititorul nu-si poate da seama dacă tocmai titlul volumului, Mi amor, e atins de ardoare hispanică sau e doar parodic, cu adresă la telenovele. Sentimentul e însă pătimas – „De unde atîta singurătate?/ mă întreb dansînd/ cu toate rochiile uitate-n bratele mele,/ cu toate trupurile fierbinti,/ cu toate coapsele albe ale femeilor de naftalină./ absenta ta mă-ndepărtează/ ireversibil” – si amor de lon este prezent pretutindeni. E poate, sentimentul acela pe care l-a avut subsemnata cînd, în copilărie, am vizitat muzeul din Mircesti si, zăbovind asupra miniaturilor de lemn ale unor clădiri precum Palatul Culturii, castelul de la Ruginoasa etc., am rătăcit prin labirintul casei memoriale si am dat, într-o încăpere, peste rochia impresionantă si neagră a Elenei Negri, impregnată încă, după atîta timp, de energia stăpînei, si fiind acolo, pe pat, o prezentă aproape vie si usor înfricosătoare în ochii copilului ce se zbătea să iasă dincolo de verandă…
Este de mirare că, în contextul respectiv, cromatica …este dominată de portocaliu, o culoare internatională (!), care s-a născut din si a uzurpat locul mai vechilor rosu si negru (sau rosu si alb, în varianta mărtisor), avînd dublă semnificatie – libertate (vezi vesmintele politicii) si moarte (priveste hainele celor din Guantanamo, de pildă). Dacă e dragoste, e si multă prospetime la acest scriitor – „Iar tu, Eva,/ mă rogi să scot din Carte versetele facerii,/ pe mine si pe măr” (Primul sub măr).
Nostalgia regresiei ad uterum, combinată cu lupta dintre sexe, continuă si în Descheiată la bluză „Numai că tu umbli întotdeauna descheiată la bluză/ si îmi dai peste cap toate planurile”, în Orasul în care te-am iubit – „în care soarele meu/ este melodia cu cea mai mare auditie pe lună”, „Stau cu picioarele în tine,/ în viata ta,/ ca într-un rîu tulbure, si nu-mi văd gleznele/ de pestii care mă devorează./ Dimineata, la prînz si seara” (Rîu). După aceste exemple, e greu de precizat dacă bărbatul se află undeva deasupra, sau într-un plan inferior, ca să nu folosim eufemisme erotice. O flacără dublă, ca la Octavio Paz, consumată în ritm de Cîntarea Cîntărilor se iscă din versurile din Iris – „Cele mai frumoase coline din lume/ sînt sînii tăi, iubito,/ cu miros de trandafiri bătuti./ Cele mai fierbinti mîngîieri/ sînt mîinile tale adiindu-mi obrajii dimineata./ Cele mai gustoase felii de portocală/ sînt buzele tale./ Cele mai nevindecabile răni/ sînt iertările./ Cele mai nestatornice gînduri/ sînt plecările si venirile noastre-n tăcere/ Cele mai învolburate ape – / fruntile noastre lipite una de alta./ Cele mai frumoase nopti – trupurile noastre”. Iată că desi criticul e menit si dator să comenteze (si la pozitiv si la negativ), uneori e pus în situatia de a folosi în limbaj modern pe No comment, altfel ar desira canavaua preafrumosului poem.
Descriptivul lasă loc radioactivitătii erotice: „Din trotoarele orasului au răsărit maci./ Abia că se mai văd genunchii albi si matinali,/ genunchii femeilor care n-au fost lăsate să atipească/ măcar o clipă.// (...)// Dar în mine nerăbdarea a născut pui vii,/ din ce în ce mai flămînzi, mai însetati de sînge (Altădată migrene). Căutare corespunde portretului de pe prima pagină – nonconformist si meditativ, ras, barbă cioc – mîinile timid în buzunar; privire scrutătoare, cu toate că... ochelari de soare; tricou negru, blugi albi, obsedat de timp (ceas ultraperformant); steaua cu 5 colturi, sovietică sau cubaneză, guns and roses rezultă roma-anticul postmodernist! Amintirea paradisului revine– „Nu trebuia să fim pedepsiti/ desi tu esti cum esti,/ iar eu am abonament la paria/ pentru totdeauna!”; „Cuprinde-mă cu bratele tale./ Am nevoie de putină căldură pînă în rai…”, „Sîngele face genuflexiuni cu inima mea:/ bum-bum/ Bum-bum!”; „Nici măcar nu am fost de accord cu Big-Bang-ul,/ cu evolutia nici atît!/ Numai noptile mele se împart/ în cele cu tine si cele fără de tine”. Starea de ireversibilitate apare si în Lozen – „Toate femeile îmi par frumoase azi./ Pe stradă ochii lor mari se risipesc peste tot,/ mărgele uriase,/ iar orasul parcă e o masă de biliard” (Într-o asiatică liberă, Lo ar veni de la lonely+zen). Poetul se hazardează, în alt sens, să scrie – „primul sărut îsi înfige cutitele în mine./ n-am murit,/ Încă scriu despre lame strălucitoare,/ despre vieti feliate” – abstract + concret; persiflare; usoară infatuare+o boabă de sublim; iubirea care dezbină pentru a uni). Mi amor – „Hai să le facem cunostintă trupurilor noastre flămînde”; „Ce mi-as putea dori mai mult?/ Poate cealaltă jumătate de pod,/ ca să mă pot întoarce”. Cititi Destin (e ca ghicitul în palmă!) Dragostea nu e gravă, nu e grave, ca în engleză, are si note vesele: se aminteste de MISA (care nu are de-a face absolut deloc cu dragostea) Trandafirii fac parte din recuzita scriitorului– sălbatici, cu spini (spini a avut si Iisus în coroană...).
„Cînd îmi va fi sete de moarte/ voi veti fi toti cu paharele pline” (Gustă, prietene!). Într-o vreme de consumism, poetul spune – „Hai să ne consumăm repede, repede/ fiindcă mîine totul se va termina!”, asa că doar Mersul trenurilor nu trebuie ars niciodată; e folositor în momentele de despărtire.
Poetul declară ritos că nu e la modă si mai adaugă – „Dar ce contează că sînt,/ dacă tu esti asa departe?” (Cufere vechi). „Nu-mi amintesc dacă m-a întrebat cineva/ dacă vreau să mor./ I-as fi spus da!/ Fiindcă fericirea este un tsunami,/ vine, trece,/ si lasă ce vrea ea să lase”.
Asteptarea se citeste în „Făceam pereche cu trandafirul oranj/ si încercam să-l linistesc: va veni”. Costin Tănăsescu, poetul, nu e, hotărît lucru, un disperat – „Iubirea noastră e ca si cînd/ pe-o insulă pustie ar exista/ un dozator/ cu zece feluri de cafea/ si anotimpuri” Sînt de remarcat si Dumnezeu cel bleu, Noapte în măr, Poveste, Mi-a crescut o viperă în gînd, Singurătate. După ce am citat aproape fiecare poezie, din deformare profesională, didactică, era să adaug că am în mînă un volum de nota zece, dar e de minus 9/atentie la alte sisteme teritoriale si temporale/, din cauza a două aspecte: încăpătînarea lirică si cîteva poeme vide. Cînd cel care se pronuntă asupra versurilor mai are sau nu mai are nimic de spus e bine sau e rău? Totusi ar mai fi fost ceva de zis…

 

 

Sub stejarul lui Dumnezeu
Angela Furtună, Îl văd pe Dumnezeu si nu mor, Editura Axa, Botosani, 2005

Angela Furtună este un nume foarte cunoscut, care a cîstigat numeroase premii la diverse concursuri din tară. Volumul Îl văd pe Dumnezeu si nu mor, avînd subtitlurile Vietile mele nesfinte si Elegiile estului sălbatic, prezintă, ca de obicei aspecte hipercerebrale si nuante gnostice si agnostice deopotrivă. Contrar preceptelor din Vechiul Testament, poeta afirmă că îl vede pe Dumnezeu si că, în acelasi timp, rămîne în viată, sustinînd aceste lucruri cu un amestec de erezie si, totodată, încredere pozitivă în sine si, deci, în Dumnezeu.
Apar si fragmente implicite de imnuri răsăritene: „Răsărit, a lumii lumina cunostintei” în versuri precum „estul este un punct cardinal de unde/ răsare, senzuală, moartea./ cine i-ar cere iertare mortii?”. Tertium non datur este legea care domină aceste versuri. Sablonul mortii roade si el adînc în constiinte („poate că ademenirea mortii era tot un joc,/ numai că unul fără reguli si dus pînă la capăt (…)”.
Jocul simplu devine more geometrico, joc matematic mai complicat, căci „axa sinelui” e ea însăsi „loc geometric al imaginilor la oglindă”. Viata nu mai e joc la un moment dat, prietenii se iau cu asalt (prin luptă corp la corp, asa ca în reprezentarea cu Iacob si îngerul) – „întinde mîna si înhată sufletul potrivit pentru tine”.
Cartea Angelei Furtună este una ce cuprinde mai multe cărti, scrisori implicite către scriitor, care trebuie răsfoite foarte pe îndelete, deoarece nu se adresează decît cititorilor harnici, aplicati. Cel mai bun dintre volumele autoarei a fost pînă acum Primul Kaddish. În vîltoarea estului sălbatic trebuie să ne aplecăm însă, cu atentie, si asupra cărtii Îl văd pe Dumnezeu si nu mor, de valoare incontestabilă si de formă perfectibilă.

Soarele senin din tintirim

Vasile Morar, Va veni îngerul, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005

Universul din ultimul volum al lui Vasile Morar, Va veni îngerul, este unul al mortii. După ce ne-a delectat cu versurile erotice în proză din Duminici samaritene, a venit si rîndul mortii, să o disece la modul poetic. Chiar dacă Alex Stefănescu nu ar fi pariat în 1998 pe acest poet, el tot ar fi însemnat ceva si prin faptul că trece cu usurintă de la un registru ideatic la altul, după cum am observat. Poetul e un traditional încărcat de sentiment modern: „Urcau la cer zăpezile de lînă/ Si noaptea pe pămînt intra cu greu/ Se-nfăsurau în dangăt clopotele-n turnuri/ Pe poartă cu mormîntul pe umăr intram eu” (Pe umăr cu mormîntul). Lepădarea vesmintelor de sine e în ceată si subtilă; trecerea e si ea usoară – „Lumina caldă se împutinează/ eu strecurat dincolo ca de iască/ grea se închide Poarta împărătească” (Trecerea). „Moartea, în diferitele ei ipostaze, cu toate ceremonialurile si ritualurile ei, cu suferintele care o preced si care urmează, cu degradarea fizică a corpului si cu rătăcirea sufletului, constituie tema principală a tuturor poemelor din carte, creînd impresia unui adevărat univers funebru”, spune Ion Mihai în prefata cărtii. Vasile Morar zice, asemenea celui din Assisi – Moarte, moarte, soră moarte…
Se vede bine că Vasile Morar citeste cum se cuvine Ecclesiastul; după cum am afirmat si altădată, cimitirul este o erată inutilă la Ecclesiast, unde scrie despre desertăciune, dar si despre depăsirea desertăciunii, cum se aminteste în Filocalie.
Cimitirul poetului pare a fi, pînă la un punct, un cimitir vesel; de fapt, este unul peste care a răsărit soarele, un tintirim senin, seren, apolinic, cum vreti să-i spuneti, unde se poate intra fără frică, fără înfricosare si unde nu este nici îndurare, nici suspin.

Cu ochi orb de pisică

Rodica Brad Păuna, Pisica oarbă, Editura Scriptorium, Baia Mare, 2005

De ce îsi intitulează volumul, Rodica Brad Păuna, Pisica oarbă? Fiindcă felina e capabilă de o mare finete, aidoma sufletului poetului, ba mai mult, ea e oarbă, si atunci simturile, deja acute, se ascut tot mai mult, la infinit. De aceea, poeta revine permanent la senzatiile proaspete ale copilăriei, cum se întîmplă, de pildă, într-un poem în care recunoasterea fericirii e ca si cum ai merge din nou pe bicicletă. Experientele fulgurante se concretizează si în alte poeme în care, din nou, poetul e văzut ca un fulger, care se consumă luminînd si care e un axis mundi trecînd prin centrul tuturor lucrurilor pămîntului. Fulgerul, vulturul, flautul sînt tot atîtea puncte din geografia sentimentului la Rodica Brad Păuna, puncte însă ferme, nu trecătoare.
Iarăsi si iarăsi, jocul de-a vacanta care se apropie se insinuează în mintea cititorilor cu plasa de prins fluturi, cu soricei albi cu verdele noutătii, cu ploaia si plimbarea duminicală si piesele de sah, cu ninsorile de copil, cu altele.
Chiar si moartea are o cumpănă! E doar o biată pisică neagră – poti fi superstitios sau nu, să-ti fie teamă ori ba… Uneori, e prins în frumoasa metaforă păstrăvii întunericului. Cartea poetei aduce un suflu puternic de prospetime, care împrăstie colbul aflat, paradoxal, pe volumele postmoderne.

 

 


Home





Femei Sexy
Intra sa vezi poze si profile femei sexy de pe Apetisant.ro! Inregistreaza-te chiar acum!