Dionisie VITCU

 

cainta de crai paunit

Iarta-ma îngere , n-am sa mai fac,

rogu-te iarta-mi nedemna-mi purtare;

cenusa pe umeri îmi pun, sac în cap

Ma iarta- am gresit stiu

prea tare-am întins coarda, prea mult

inima-mi-gugustiucul zburlit

înca se zbate ocult

Ma cain amarnic si-as vrea

psalmii lui David prin gura ta

în genunchi,

într-un colt asudat sa-i ascult!

N-am sa mai fac ce-am facut , ma-ntorc

stiu, te-nteleg bine, sînt porc,

pre mult am iubit calare pe tun

si-am gresit, sa mor c-am gresit

Între tîtele ei am dormit si…

nimic nu-i din ce crezi tu, nimic,

ma dusmanesc multi, dar

la a treia cîntare a cocosului,

ars am sarit, sleit, ostenit,

mi-am luat haina, paltonul, am lasat bilet

si-am fugit!

Tot o fuga am tinut pîn-acasa!

Ce vrei mai mult,

ce dovada ca-s sincer, mai vrei

ca nu te-am mintit, ca nu-s ipocrit?

Calca-mi camasa,

da-mi sa manînc si orisicît

hai, nu mai fi proasta , ca-s tare-amarît!