nimic nu vorbeste
lansînd monede false
ca si cum s-ar dãrui
* * *
sã vedem dacã
pretiozitate
aceasta nu este
ce abandonezi nu este
* * *
acuzã-mi volumul exasperat
am sã spun ce mã doare
cum pot perpetua
* * *
cît drog în absentã
adio sunetul dispretuit
cu fiecare operã de artã
* * *
lîngã forme aburinde
cu imprecatii desãvîrsite
în ce fel întelegi disperarea
* * *
luciditãti fãrã suport
subscrisã formei
tranzactie întîmplãtoare
* * *
despre nedreptate
sau despre voluptatea de a fi
întocmind realitatea precarã
eliberînd precautiuni
spulberãrii
ca si cum s-ar ruga sufletului
fãrã teamã cã numai inima
devine zeitate
esti disponibilã pentru surîs
pentru contractul cu
vînãtoarea de himere
risc
coloraturã insensibilã
decît adevãrata ratiune
a îndepãrtãrii
nu poate explica
decît excluderea de la atrofiere
pustietate
sensul atroce al trãirii
preferinta
cãrei recunoasteri îi datoresc
desenul
cum pot sã colorez
hiperluciditatea
vînãtoarea
în derizoriu în
abstractul pornit cãtre
înregimentare
literaturii favorabile
sfîrsitului de vis
adio imponderabilului
cu fiece distragere
din ambiguu
constructie obscurã -
partea ei de imaginar
apartine celui lipsit de sansã
intervin detestatii:
frica lor ambiguã
se manifestã abia acum
de ce vã lãudati cu mai putin
decît vã trebuie
în fantastic
în aura lor metalicã
despre care
se discutã
imprecis
ori de cîte ori este nevoie
ori de cîte ori permit
ritualul
sau leitmotivul
despre care se aflã
în ultimul moment