LIRICA RUSA
Aleksand TKACENKO
(Rusia)
EXPLOZIE
Putinul – e în mult
multul – în mare
marele – în maretie
maretia – în de nepatruns
de nepatrunsul – în putin
* * *
Ce-as putea sa daruiesc?
Florile zapezii de peste noapte
si urbea de pe Neva si Roma chiar
unde nu am fost de cînd ma stiu.
Ce-as putea privi cu-atentie?
Monedele iesite din uz
ale popoarelor înca în viata
în istorie
în praful aducînd parca si el
a asiriana semintie...
Ce pot face?
Ce nu reusi natura?
* * *
...MENIRE
ce ratacesti pe strada,
ce te termini,
si-apoi luînd-o îndarat
pe urma luînd-o iar, aiurea, înainte
în tarcul datelor
de nastere si moarte,
cine te-a-nrudit cu biliardul
singuratatii
în Univers?
Si poate ca tu anume esti sunetul
ce se stinge treptat, devenind tacere?
Si-anume el te-ar putea întrerupe,
O...
CAMIN
Sa nu fi priceput ca ma aflu în casa straina,
ca ordinea nu tine de mine si patul pare-a fi al lui Procust
si ca pasul pe trepte e greu
si ca de neiertat ar fi cearsaful aspru?
Si Moscova – crater fumegînd înecacios
sub fulguratia obiectelor obisnuite unele cu altele
asternu o nemiscata fata de masa.
Nu stiam ca ma aflu-ntr-o casa blestemata
nu alta decît cea în care – cel patit o stie –
se poate schimba doar ordinea
dar nu si ceea ce schimba ordinea.
SCHITA
Acea ploaie hibernala, zapada neîmplinita
femeia care a plecat în ceata
si fosnetul de mere, hîrtii si ceruire
si dulcea amagire a fructelor de iarna –
le tin minte amaruiul gust...
De buze abia atingîndu-se
cu mistretul suc, cu miezul lor, cu negrele seminte
eu întelesei chiar atunci ca mint
dar mai trist – destul de serios
fara a glumi...
DIMINEATA
La sase dimineata
pictorul gaseste pe paleta
urmele de pierderi pamîntene.
Si cu pensula ca-n rugaciune
rîvneste la unirea sa cu cerul
si-atunci cu umbre, aspre, mari, ce par
ardezie faramitata-n frunze
vine întomnarea – si uneste
cerul vietii cu inelul artei
albul cu albastrul
taina ireala de pe chip
cu reala pînza.
RUPTURA
Mileniile se desprind
ralente
asemeni treptelor navelor astrale
ramîn ramîn în urma
arzînd neantizat
dezagregînd unitatea
radacinii cu tarîna
pasarii cu cuibul
marii cu tarmul
staminei cu pistilul
buzelor cu sarutul...
HOTELUL BARKLAY
Ce tristete-n hoteluri întomnate
prostituata se cam plictiseste
si colo, într-un colt, cu alb vin estival
pe sine însasi dînsa se cinsteste...
Pianul cînta dupa miezul noptii
chiar daca pianistul a plecat devreme
usierul lasa sa intre-n hol o frunza
cu slit deschis din sold pîna spre glezne.
PLOAIE ÎN PROVINCIE
ploaie grea a potopit gradina
cascada ca o pelerina a lui Puskin –
stropii bat în inima
suvoiul duce timpul din oras
si lasînd orologiile golite
ghideaza trecatorii pe ascunse cai
tropaind cu sandalele-i fabuloase
grea ploaie se despoaie între noi
împletitura degetelor desfacînd-o
si sfîsiind afisele ca pielea
de pe numele venite în turneu
VEACUL XIX
Din nou de Dostoievski-s tulburat
De nordicu-i oras si-al Nevei glas.
Vazui ce mult trecutul s-a schimbat
Si totusi cît de-acelasi a ramas...
Traduceri de Leo BUTNARU
