Considerat, adesea, drept initiatorul Scolii de Poezie de la New York, rămîne, în orice caz, figura reprezentativă a celei de-a doua generatii a acestei grupări literare americane. La începutul anilor ‘60 vine la New York unde, după întîlnirea cu Frank O’Hara, promovează o lirică bazată pe valorificarea vorbirii obisnuite (“found poetry”), pe colaj si pe o serie de procedee specifice suprarealismului. A fost si un ideolog entuziast al revistei de poezie The World, condusă de Anne Waldman, iar propria sa revistă, C, a fost una dintre cele mai influente din perioada anilor ‘60. Printre volumele sale de versuri: The Sonnets (1964, 1967, 1982), Nothing for You (1977, So Going Around the Cities: New and Selected Poems 1958 – 1979 (1980).

Frank O’Hara

Iarnă la tară, Southampton, cal alb
pe cînd funinginea se ridică, apoi se asterne la loc, pe deasupra pozelor
Păsările care cîntau în dimineata asta au tăcut
Mi s-a părut că văd un cuplu sărutîndu-se, dar Larry a spus nu
E o pasăre stranie. El trebuie să stie mai bine. & acum mă gîndesc
“Bunica împărtită de maimută echivalează spatiul exterior.” Ron
m-a pus si pe mine în poza asta. Într-o altă fotografie, un poet
chipes se gîndeste din nou la ceva; totusi, nu va
vorbi niciodată despre acel ceva. Dar chipul îi e deschis, ochii
limpezi si, aplecîndu-se usor pe un cot, cu pumnul în fata
urechii, nu va fi niciodată altfel decît cu totul si cu totul cinstit,
ascultînd, extrem de interesat de orice ar putea fi
de auzit. Atent numai si numai la mine aici. Între prieteni,
nimic nu mi-ar părea mai ciudat decît adevărata intimitate.
Ceea ce pare natural, cu adevărat real, se gîndeste la tine, cum
mă face asta să mă simt. Ai murit. Si nu vei mai scrie
niciodată despre viata la tară, e adevărat.
Dar oamenilor din ceruri chiar le place
Să ia masa & să facă o plimbare cu tine.

Dragoste

Să-mi fie dor de tine

pe o rută Air Canada  

Whitman în negru

Pentru păcatele mele trăiesc în orasul New York
Orasul lui Whitman înteles în sensul lui Melville, infern urban
Unde dragostea poate poposi doar pentru o clipă
Apoi trebuie să plece, să rezolve niste treburi
Aici detectivul si micii infractori sunt tot una
& desi cazurile se rezolvă, masinăria merge în continuare
Marele Oras te va epuiza
Dar numai aici te poti întoarce la 360 de grade
Si totul e clar de la centru
Pînă la orice punct de-a lungul cercului orizontului
Aici poti vedea la o depărtare de kilometri & kilometri & kilometri
Te poti naste din nou în fiecare zi, poti muri la vreme de noapte pentru o schimbare de stil
Poti auzi clar aici; poti vedea cu afectiune; poti cultiva înnegurat
       compasiunea
Mersul lui Whitman neschimbat după moda orasului.  

Oameni din viitor

Oameni din viitor,
cînd veti citi aceste poeme, aduceti-vă aminte
că nu le-ati scris voi,
ci eu.

Cel din urmă poem

Înainte de a începe viata de data asta
Am făcut un curs de prăbusire la contraspionaj
Odată ajuns aici am semnat, vezi numele de mai jos, si am adăugat
Cîteva cuvinte pe care mi le aminteam dintr-o epocă mai îndepărtată,
„Intentia organismului e să supravietuiască.”
Amintirile mele cele mai vechi & cele mai fericite sunt dinaintea celui de-al doilea război mondial,
Ele includ un papuc de sticlă & un neajutorat trandafir albastru
Într-o fragilă vază albastră pentru un singur trandafir: a mea
A fost o poveste fără subiect. Zilele anilor mei
s-au adunat una peste alta, o potriveală convenabilă, în care eu
am făcut bani & i-am cheltuit, am învătat să dansez & am uitat, am donat
Sînge, mi-am recîstigat echilibrul & mi-am verbalizat un loc
În Societate. St. Mark’s Place, nr. 101, ap. 12 A, New York, cod postal 10009.
Prietenii au venit si-au plecat; sau s-au schimbat,
Sau au rămas; necunoscutii aducători de inspiratie au murit din păcate cu totii
Cei pe care i-am cunoscut vreodată au îmbătrînit îngrozitor, în afară de mine. Am rămas
Cumva între vîrsta de 2 si 9 ani. Însă reificarea frecventă
a propriilor mele experiente mi-a adus de fiecare dată
cîte un vocabular nou, asta mi-a plăcut cel mai mult. 
O dată am avut onoarea de a-l întîlni pe Beckett & l-am scos la iveală.
Medicamentele m-au făcut să functionez pînă acum. Dragoste, & muncă,
Acestea au fost marile mele bucurii, că alti oameni ucid izvorul
Marii, ingrozitoarei, & de nerostit dureri. Pe vremea mea
Am crescut mare & urias, evident avînd
Un cap aiurit, si o inimă perfectă. Sfîrsitul
A venit pe nesimtite & fără de vreo durere, într-o noapte linistită pe cînd
Stăteam si scriam, alături de tine în pat, cuvinte alese
          La întîmplare
Dintr-o minte ostenită si ea, ca si ele, adecvată  & potrivită.
Fie ca nimeni dintre cei care m-au numit prieten să nu-mi regrete sfîrsitul.