Pe tărm de pescărusi
Oras de nisip –
o lume pe măsura pescărusilor.
În turnul castelului
simt adiere-n valuri.
Închipuindu-si
vara din Siberia –
evantai închis.
Ce-nseamnă să exilezi
pînă si gîndurile.
Printre copacii
fără de nici o roadă –
gutui cu lună.
Gîndesc la rostul tainic
al crengilor de toamnă.
***
Aducînd vestea –
gîstele sălbatice
si vîntul de nord.
Într-o singură viată
un vraf cu telegrame.
subtiindu-se
între timp calendarul –
un an mai usor.
La rînd sapte duminici
În doi cu Sammartini.
Despărtindu-ne –
sub felinar mă lasă
si umbra singur.
Pînă la cea dintîi stea
cale de ani-lumină.
Rămîne luna
între cîteva sloiuri –
ceai tot mai rece.
Lutierul soseste
cu promoroacă-n gene.
Cineva schimbînd
corzile alăutei –
fire de paing.
Sfîrsesc astfel năvodul
si zodia pestilor.
Nereusită
viorea din hîrtie –
model ofilit.
Picături spărgîndu-se
pe frunza de stevie.
La doisprezece
revine minutarul –
în altă casă.
Poate ultimul răgaz
de-a putea privi-n pămînt.
Un vultur scapă
iarăsi norul din gheare –
pe uscăciune.
La răscruce trei umbre
prăfuite-n coperti –
îngerii lui Rubliov
surîd în taină.
De-aceea îti trimitem
pe-ascuns atîtea versuri.
Aflu prea tîrziu –
parfumul tău asteaptă
lîngă fereastră.
N-ai fi bănuit că-si schimbă
depărtarea numele.
Încredintare –
din iederă-nrosită
trei sferturi de zid.
Pe caldarîm pocnetul
castanelor în zori.
Dintre cupole
singura peste ceată –
luna strălucind.
Sîmburii se deslusesc
prin boabele de struguri.
***
După scînteie –
din piatră ucenicul
scoate aripa.
Dălti uitate mai apoi
Într-un morman de aschii.
Cît schimbă un fiu –
În oglindă altminteri
adunam riduri.
Treptat rama geamului
Înăuntru-nverzeste.
Afară vîntul –
pînă la prunii vecini
cărare albă.
Privirea tîlharului
suind cu ciocîrlia.
