Stefano STRAZZABOSCO

s-a născut în Italia, în 1964. Este poet si traducător. A urmat studii de Stilistică si Metrică italiană la Universitatea din Padova, Italia, unde a obtinut un doctorat în Filologie, Poetică si Retorică. A publicat mai multe cărti printre care unele studii despre Guido Piovene si Goffredo Parise; a predat italiana, latina, istoria si geografia în diferite licee din Italia; scrie si traduce pentru jurnale si reviste de literatură, si a tinut conferinte si seminarii în mai multe institutii din Italia si din alte tări. De cinci ani lucrează ca lector de Limbă si Literatura Italiană în Institutul Politehnic National (Instituto Politécnico Nacional) din cadrul U.N.A.M (Universidad Nacional Autónoma de México) si în Institutul Italian de Cultură (Instituto Italiano de Cultura) din Ciudad de México. A publicat volumele de poezie Racconto (Anterem, 1995) si Dimmene tante (Manni, 2003); între traducerile sale (în special din engleză si din spaniolă), o amintim pe aceea a poemului în proză ¿Aguila o sol? de Octavio Paz (Auieo, 2003).


Am reusit să intru
trecând prin intrarea
principală: înăuntru
le-am regăsit pe toate
egale cu ele însele
si pe mine m-am văzut
acelasi cu cel care sunt
acum când nu sunt
aici.

Erodat
si corpul meu ascuns si gol
cicatricile care marchează strălucitor
diferenta între vis si faptă:
si cât de plăcută este
această improvizatie ce irumpe din interior
pentru două fetite alergând
pe patine.

Un om stă ascultând un sunet
pe care nimeni nu-l mai aude.
Poate nici nu există omul acela
dar sunetul
deja nu se mai aude
iar omul care-l aude
si care îl ascultă mereu vrăjit
în mod evident
nu minte


Acum
stă la masa stă la masă timpul
comandă snack si apă minerală,
priveste în jur si se întreabă: dar
ce fac oare acum toti
cei ce stau împreună aici
în acelasi bar?


Ore
punct. Stiai că tu nu erai
si desi stiai te asteptai
lângă usa închisă de ieri
cu douăzeci si patru răsuciri ale cheii.


Dialectică
Există în general putine lucruri,
chiar foarte putine lucruri în lume;
si atunci, mult mai putine aici!... – dar
nu, nu e adevărat, nu e fals, da.


(privire, foisor, fereastră)
Te privesti pe tine asa cum te-ar privi un al treilea
tu care priveste spre primul si spre al doilea
din interiorul aceluiasi chip care ne ascunde în parte
un bulevard cu piata lui, tribuna, si arborii
verzi de dincolo de geamul ferestrei tale.

Calculez numărul numelor
ca si cum în ele s-ar păstra sensul
multiplu al unei vieti, sau a mai multe,
multiplicate fiecare prin atâtea litere
sterse de trecerea
completă a celei dintâi.


Pocnetul
Am auzit un pocnet
în urechea
dreaptă
când m-am întors
dispăruse
înăuntru
marginea timpului
in memoriam Mariana Yampolski
cerul este împărtit în două cadrane:
chiar în mijloc acel profil gravat
ca în inima unei migdale,
examinându-se.


Kitchen
fiecare bucătărie este templu si cimitir
unde unele lucruri mor 
si altele mai sunt spuse
doar din când în când..

Să transporti toate acestea
ducându-le cu tine
este asemenea transformării unei mingi
de plumb, de fier sau de otel:
când cineva moare
trebuie să se integreze purificat
si mai ales
mult mai usor.

În grădină arborii respiră
si cuvintele vorbesc.
Există litere care înfloresc
în frunzisul verde: păsările
îsi  deschid corpul: luminează
vocea care strigă în adâncul
memoriei
unele silabe clare: apoi  tace.


Res  publica
Din ce cauză indiferentă si senină
prin ce hazard, impuls sau plăcere
se pătează cu o culoare întunecată
suprafata viitorului

în timp ce luna este atât de plină
de virtutea satelitului extins
ca singura res1 ce gândeste?

Prezentare si traduceri de Elena Liliana POPESCU