Ion STRATAN
Ilustratie cu stele cazatoare
Domnisoarei Cristina Moraru
le\
Lesinul în fata marilor tablouri
Cu violenta cu care ati intrat în casa si în viata mea
va vorbesc
– Trancaniti despre orice, numai despre Dumnezeu –
nu
– nu mai avem nimic de mîncat, nu mai avem nimic
de dormit
(Pescuiti, daca vreti, si un crap cît China )
EU SÎNT TAIAT ÎN DOUA DE ORISICE GRANITA
(– Ce face Millie? Tot sanatoasa?)
„Si viata noastra s-a scurs/
La umbra marelui Urs”( Phoenix )
IUBITI-VA CARTILE MAI MULT DECÎT PE VOI ÎNSIVA
CARTEA RUPTA
E adunarea ramasitelor zilei, ale cuvintelor-cioburi
si cuvintelor pungi, unde unele înca respira pe
trotuarele ude de lînga magazine ori cafenele
(Picioarele tale splendid împletite)
Totul e o lupta între claunul ontic si
ontologicul grund de acvariu, unde
se înfrunta carnea cu scoicile
în aceasta toamna nu mai sînt apusuri,
ci doar coroane însîngerate
PE PAMÎNTUL ASTA DE GAZ SI FIER
Comunistii, fascistii au facut ce
au vrut
(cuvintele descopera tîrziu
realitatea, ca un urs navalind
într-o mina de aur parasita)
Fiindca îndeletnicirea cu cartea
nu e o treaba lumeasca
(Flaubert considera
ca barba protejeaza cravata)
si acum întreaba-te, viata a mea
daca totul sau ceva a meritat aceasta...
NU VIITOR
Ehei, sîntem în tara care a izvodit
proverbul „cîinele moare de drum lung
si prostul de grija altuia”. Ama fratie!
Dor peretii de carne ai camerei
(în cutia neagra a sufletului se refac
Toate croseele primite în inima de la creier)
Ma gîndesc seara la tine si adorm sperînd
sa te visez si în mijlocul zilei urmatoare
/am pierdut o mîna la Lepanto,
un alt ochi la Maraton si piciorul pe linia
Maginot/
NICI O ROCHIE NU E PREA LUNGA
GROAPA COMUNA
Nu dual, ci duplicitar el gîndea
si a venit sa-mi ceara
cuvînt pentru cine va fi
acela care va vorbi la groapa comuna
INGINERUL? VÎSLASUL?
INGINERUL? VÎSLASUL? SPECIALISTUL IT?
Mi-am pus masca de sticla
si pîna la meduza am înotat
EU, UN CUVÎNT ÎNTR-UN HOTEL
FARA CAMERE