POEZIE ROMÂNEASCA

Constantin STANCU

 

Aleph

Totul se sprijina pe totul

pentru a nu sfarîma treptele diminetii

 

si piramida perfecta

cioplita-n cel mai pur diamant…

 

… profetul doarme pe o umbra de sînge

sub rotile dintate ale anotimpului…

 

Noi vedem acestea cu ochii din vis,

cu umerii din vis,

 

degetele ne-au cazut în iarba

 

din ele au crescut crini…

 

 

Semnul de foc

Un timp lichid îmi spala trupul,

amintirile, destinul,

 

vezi, pe munti se sprijina zapezile, clipa…

 

Nu cred în laudele vagabonzilor, a generalilor,

a betivilor, a vînzatorilor de ziare,

 

locuiesc un trup etern,

alaturi de o efemera întelepciune,

 

e o noua forma de viata în la marginea lumii,

 

cuvintele napîrlesc,

 

corpul se umple de retine ca de bube,

 

semn ca secolul asfinteste,

coplesit de parinti, zapezi, timp, munti…

 

 

Joc divin sub pomi înfloriti

Copiii sareau coarda,

era o coarda alimentata la cea mai înalta tensiune –

 

vedeam curentul electric strabatînd-o,

eram amuzati – nici un strengar nu atingea coarda,

 

unduia ca flacara,

jocul era perfect…

 

Ei jucau, noi admiram,

ne visam copii sub pomul ce-nflorea,

 

dar coarda s-a rupt,

 

scîntei însamîntau un albastru divin,

 

sub pomi înfloriti am zarit

 

sufletul unui copil

atingînd ramurile mistuite de alb…

 

 

legea bumerangului

… purta în mîna un bumerang,

îl arunca mereu spre cer

si-ncepea sa ninga…

 

… apoi bumerangul se facea de sticla,

toti eram atenti

sa nu se sparga

si cioburile sa ne intre-n sînge,

aceste cioburi respectau legea stricta

a bumerangului cuprins de insomnie,

aceste cioburi se roteau înapoi

în moarte…

 

În lumina lui Isus

1 Cor. 6:12

 

Ce libertate cînd totul este îngaduit!

Cîta cercetare cînd nu totu-i de folos!

Sa traim în veacul acesta ce-i de trait,

Dar cu viata ascunsa în El, prin Hristos…

 

Asa cum L-a înviat pe Isus cînd ne iubea,

Cu puterea SA cea sfînta ne va învia!

Din moarte la viata Mesia trecea,

Din vesnicii în vesnicie Cuvîntul biruia…

 

O, ce trupuri curate, ca Temple înnoite,

Pentru Duhul care puternic ne sfinteste,

O, ce putere biruind umbroase ispite,

Pentru cel ce prin Domnul creste, mai creste…

 

Dincolo de lume si caderi e chemarea,

Dincolo de greseli, de slabiciuni e învierea,

Ramînem dar în har, în credinta si-n starea

În care am fost chemati, învaluindu-ne cu tacerea…

 

Ramînem, iata, cu Mesia în veacul sfînt,

Liberi, pregatiti pentru Împaratia de Sus,

Nascuti prin Duhul cel viu, din Cuvînt…

Înaintam smeriti prin Lumina lui Isus…

 

 

Ecou de psalm

Psalmul 139

 

Ma cunosti de aproape. Doamne,

Ma stii, îmi patrunzi gîndul, cuvîntul,

Ma calauzesti prin ierni si toamne,

Esti Cel Prea-Înalt, Prea-Sfîntul…

 

Mîna Ta Buna o pui peste mine,

Si stau mereu, smerit, în Fata Ta,

Ma aperi de rau, ma trezesti la bine,

Dupa noaptea aurita în lacrima grea…

 

M-ai întocmit în mod minunat,

Fiinta mea slaba e tare în Tine,

Prin Cuvîntul Tau sînt si curat,

În rugaciune e har si e bine…

 

În Cartea Ta mi-ai scris viata,

Totul a fost în adevar rînduit,

Ai alungat duhuri rele, ceata,

Si, Doamne, nu m-ai risipit…

 

Cînd adorm sînt mereu cu Tine,

Cînd ma trezesc sînt iarasi cu Tine,

M-ai vindecat de pacatul din mine,

Ai ars raul cu prea mult bine…

 

Gîndurile Tale sînt nepatrunse,

Nu le pot numara, nici nu le stiu,

Doar în ceruri lumineaza cele spuse,

Si, iata, sînt chiar umilul fiu…

 

Numai Tu, Doamne, inima o stii,

Numai Tu îmi cunosti gîndul,

Mi-ai daruit clipe curate, mii,

Ai altoit în sufletu-mi Cuvîntul…

 

Nu ma pot abate pe dreapta Cale

Mîna Ta ma conduce prea vie,

Sînt chemat în lucrarile Tale,

Ma binecuvîntezi în har si vesnicie…

 

Home