IATĂ POETUL!
Prin scriitura sa, Gheorghe Sârbu întinde, cu fiecare poem, tot felul de curse cititorului. Interpretarea rămîne o probabilitate dintre text si autor: primul, textul, este de o mare intensitate; al doilea, autorul, se împlineste prin acea fulgerare a esentelor obtinute si cu ajutorul ermetismului si ambiguitătii.
Această poezie ajunge în punctul cel mai de sus, cu fiecare vers slefuit de un lexic mai deosebit si într-o frazeologie poetică aleasă cu pricepere.
Cele spuse pot fi exemplificate cu poemele publicate mai jos, care angajează fiinta noastră să vibreze din plin. Asadar, rămînem ferm convinsi că Gheorghe Sârbu este un poet de mare fortă si nu va trece mult timp pînă cînd numele său să fie rostit cu deferentă. Cuique suum (Fiecăruia ce i se cuvine). Vasile PROCA
Muntele
urcul urcuieste urca
pe diagonală urcuieste urca
muntele ăla de seară de sub umbră
muntele ăla
arcă de nisip olănit
geeule muc de zală
roib amirosul de ceară
de un a si un ă smintit
zorii dau noaptea în seară
un sîn aromit de o sînă
cît aerul tot încăput
rug încăput într-o mînă
pe un val stă luna-ntr-o rînă
albastru de catran locuit
de muntele ăla de zori de sub umbră
muntele ăla
Cocorii lui Ibycos
aici
de cînd nu mai vii
ninge
recitesc o mie si una de nopti
cîte crime
pentr-o gură cu aer
Cutume
De ce luna ?
Las-o domnule
acolo unde este –
ce nevoie ai de ea…
Povestea este cu mult
mai veche… De ce
luna? Las-o domnule
acolo unde este –
adam si eva: substantive.
Mărul: arhonte. Scribul
eu, derivat în atribut.
De ce luna?
Postscriptum:
Revăd ideea, versurile
mi se par boare.
Corolar: aminte domnilor
la stelele impare:
ci nu-i totuna cu si.
Cinci degete sînt la o
mînă, ni s-au dat două …
Nelimitat însă numărul
de cămăsi.
Iată adevărul: cine se
încumetă să afirme ?
Nimicul este * … in corpore sano *
evident, tot atîta lest cîte parîme.
Rămîne doar, cum, Idilice ?!
Moartea Radical, Viata Indice (…)
Addenda :
Ratele sălbatice sînt
vînate. (Anapoda pînă la
confundare cîte-s pe lume)
ic-ul, nacela, pirostriile, – cutume –
Curat ca o amintire
cu miristea încăruntită
pe ghizduri de seară
o bucată de geam cu pervaz cu tot
curat ca o amintire
despre simplu’
ca o amintire desfoliată
din o mie de sanse
mirosind a cobilită
urme cu tristeti de vinerea mare
big bang suspină ultima grindă
big bang
Pastel
firele de telegraf vorbesc în somn
se ciugulesc de frunze vrăbii
din teaca ferigilor cameleon
fald beteala lunii de clasoare
o asteaptă muntele în prag
de careul nuptial petunii trag
din dragoste de ic de om
dă iazul soarelui să-l treacă
un fluture de promoroacă
întîiul da din harpa cu carbon
soarecii din lemne scot pe horn
noptii-n coc făclii de mare
