Jean-Claude SCHNEIDER
Născut la Paris în 1936, a publicat Traversînd
durata (1975), Lamento (1987), În cutremur (1992), Zgomot de apă (1993),
Membre lucind în umbră (1997), Curente (1998), texte despre Giacometti,
Bazaine, de Staël, Bram Van Velde, Tal Coat, Sima, traduceri din Kleist,
Hölderlin, Hofmannsthal, Trakl, Robert Walser, Celan si Mandelstam.
MÎNĂ
acolo – o mînă, aceasta
se încăpătînează,
dar nu mai desfată, nu
mai ia,
lăsată să atîrne în apa trecerii,
si se culcă, imprimă
în mîlul pe care fiecare val de zi îl sterge
fraze de viată,
de exemplu
acum îsi aminteste: copil, mîna uscată,
blîndă, a tatălui,
celălalt
confirmă (mînă fără voce fără buze):
sînt
trecător, ca si ei, din ce în ce mai mult de aici, dar
nu mai am nume,
al cărui nume,
departe de început, s-a golit,
numele care nu mai răspunde,
ce nu-si aminteste
exercitii, răbdare, dezgustări,
ea
ar confirma: adîncul
urcă la suprafată, orizontul acolo, chiar în ochi,
aerul, după zile si zile, s-a adîncit:
gol
înaintea pasilor săi,
el acum, trecător nemiscat, se înfundă,
mă-nfundă cufundă, învelis de trecere, mă pierde, mă pierde,
aici
mă asteaptă, as
putea să mă dizolv, astept să mă absoarbă,
să urce, fosilă, lumina,
urcă lustruita rumoare a adîncului să îmbibe privirea,
să îmbogătească aerul –
deja
se priveste, mîna, scriind,
se întreabă ce e mai aproape de sfîrsit aici
pasul său strivitor de trestii,
mîna
se goleste (pentru
a se elibera total) de sine, se îndepărtează,
nimeni
deja – nu, dar acolo intentia
de-a nu
mai fi, –
acolo, cel care zice eu este el – nestiind cine pune, cine deschide
această mînă,
s-o mai misti, încă, drum lung –
zarea,
tremurul apei, zgomotos, moare.
Traducere si prezentare: Elena Rosioru
