LIRICA GERMANA
André SCHINKEL
André Schinkel s-a näscut in 1972 in Eilenburg. Autor al mai multor volume de poezie. Redactor al revistei literare „Ort der Augen“ (Spatiul ochilor)
1998- Premiul de promovare Georg-Kaiser. Stipendiat al orasului Halle.
Textele lirice traduse mai jos fac parte din «Abgesteckte Paradiese» , apärute în Colectia «Caietele de Autor», Nr. 26 , Halle/Germania de est.
Vigneta de noapte
Cum se mai umfla noaptea în jurul nostru. În paturi se învîrte spermurina trupurilor. Eu învîrt capul, privirea îmi cade mereu pe lucruri atîrnate, pe care mai bine nu le dezvalui, s-ar putea ca ele sa-si rîgîie sufletul ca pe o sperietura în copilarie. Ma roade invidia fata de cei adormiti, si la ferestrele întunecate ale caselor vecine îmi apar, vibrînd, umbre, ca niste scîntei ale unei miscari elctrizante.
Rasuflarea molustelor pluteste pe lac, ma gîndesc înainte sa adorm
si sa cobor
într-un vis, ca si cum visul ar fi beciul trupului meu înfrigurat.
Înainte de mutare
Viata ta: împachetata în cincizeci de cartoane
Pe care dimineata ciclopi idioti
Ti le arunca peste zidurile cosmarurilor.
Si: tabula rasa a capului.
O pierdere în vis
În canalizarile somnului zac îngropate acareturile fricii. Nimeni nu vrea sa le îndepärteze, nimeni nu patrunde în noi, gargara nu desprinde nimic. Nici un
lucrator de canal nu mai ciocaneste în labirinturile noastre obscure, nici o femeie de vis nu acopera focarele infectate, medii patogene ale viziunilor noastre de noapte, cu plante tamaduitoare, stravezii. Asta ne e destinul, de fapt: sa visam si sa stam întinsi fara sa ne miscam, în timp ce prin ranile noastre în somn puroiul navaleste dintr-o multime de coridoare.
Fiindca ne-am pierdut cunostinta, nu ne aparam. Ne manînca sobolanii din canalul de vis.
Eclipsa
Dar luna, un mascarici nocturn, sare adesea de
Pe orbita. Mareea îsi înalta umerii si-i coboara,
Si un haos mai mare sclipeste, marginile astrei
Picura în el ca o ceara sau ca aburul
Carnii. Vulturul se înalta, rîde harpia,
Cu prada în gheare. Fruntile se cutremura sub lovituri,
Si o privire speriata intra-n lumina. Înhamat astfel
La jug, ochiul se holbeaza în luna crescînd tot mai
Neagra, cînd norii consimt sa se dea la o parte,
Pentru gratarul încins si efortul rotorilor,
Si piere atunci. Cercul de lumina se înjumatateste
Încet, si eruptii ating în vîrtej saiba de
Întuneric. Se deschid ode de praf, pulberi
Solare, încîlcite-n azur. Cântec neputincios al
Preaputernicilor! Tropait disperat în spatele golului!
Într-o buna zi, gîndesc unii, Mânioasa o sa striveasca
Planetele, pe obraznicii sateliti ai luminii; odata
Scapa furia din lant si se rostogolesste peste noi.
Cândva da discul de flacari clapele la o parte si
Incendiul o ia de la capät. Pluteste apoi o liniste
Peste tara înca încinsa, umezind animalele
Arse si plante. Harpia se ridica, cu ciocurile pline de
Chipul dement al zilelor.Vestejit
Se prabuseste un munte în marea clocotita, vietatile mor
În mareea înalta. În furtuna. Apoi cercurile îsi schimba circum
Ferinta din nou. (Iubita mea de stînca, rîsul meu
Blând în piatra; vino în fata, înainte ca iapa
Vesniciei sä treaca. Inainte ca deceniile sa se surpe si sa
Se scurga în praf, înainte sa înceapa infernul. Iubita mea
De apa, nu ma tine cînd sar dupa tine,
Implorarea mea de porfir. Fabricile de alaun bat
Din picioare; si satelitii lui Marte învîrt tactul.
Si deschide-ti, iubita mea de soare, evantaiele lunii
În fata parului, ca sub loviturile focului sa ard
O zi mai putin! Dar tine-ma în clestii tai
Nodurosi! Cînd s-a facut nenorocul cenusa,
Vino, harpie, si smulge-ma. Vreau sa fiu nefructul
Tau selenar, atunci cînd procreezi viteii timpului
Cenusiu; lasa cascadele sa cada, cînd frontoanele
Pamîntului se rup; pereti si ziduri; pentru ca soarele
Sa se posteze în fata meterezelor… sa ne înghita
Vinovatia…) Dar luna, husar batrân, calareste
Deja mai departe; si printre norii ca penele se frânge o
Lumina fierbinte, aducînd la chip cu presimtirea
Popasului unei eclipse; înainte ca lesurile sa înceapa
Din nou sa fumege; si înainte ca lemnul usilor
Noastre sä se sfarîme ca o mumie spongioasa.
Traduceri din limba germanä de Francisca RICINSKI-MARIENFELD
