Ludmila ROTĂRAS

Vera prima

El nu stie cine
mai strînge la piept primăvara
în alint de păsări
presărate pe crengi
cohorte de flori
în bruiajul depărtărilor
înfăsoară ca o plapumă
visele coborîte descult
la capătul zîmbetului
acolo unde zilele-si
încheagă noptile
ai primăvara
adormită mereu
la pieptul cuvintelor


În sfera mîinilor tale

În sfera mîinilor tale
sunt umbre de sfori apretate
si gresie turnată-n călcîie
pe linii de ceară tesută-n lumină
coloane spoite cu smirnă
din vîntul tăcerilor caste
apropie de gura azurului
cuvinte crescute-n durere
si nu e mai tandru ca vidul
nici ochiul orbit de betie
nici coapsa aprinsă-n potirul
cu strofe de inimi lehuze
doar singur amurgul
ne spală pe ochi
de lumini plasticate
în sfera mîinilor tale
cu umbre de sfori apretate


Compilatie nocturnă

Păsări simultane
cersesc la
gurile noastre
sunete de rouă
ahtiati
zvîrcolacii carnali
demolează
culori si cuvinte
vino să-ntepăm
în ochi noptile
si să aducem
la păscut de rouă
cai de mare –
mare compilatie nocturnă