ION ROSIORU

 

PANTUM

 

Din cînd în cînd ne-ntoarcem la vechile iubiri;

Toamna-n gradina moare cu fiecare floare;

Te înspaimînta timpul cînd uiti sa te mai miri;

Privirea ta din gara cu ceas stricat ma doare!

 

Toamna-n gradina moare cu fiecare floare;

Doar în tabloul galben bunicii-s înca miri;

Privirea ta din gara cu ceas stricat ma doare;

Am tîmple brumate, ai gleznele subtiri!

 

Doar în tabloul galben bunicii-s înca miri;

La schit rasuna toaca din ce în ce mai tare;

Am tîmplele brumate, ai gleznele subtiri;

Copiii-si duc sicriul de aer în spinare!

 

La schit rasuna toaca din ce în ce mai tare;

Pe banca de mesteacan stau doua amintiri;

Copiii-si duc sicriul de aer în spinare;

Zapezile uitarii se-astern peste martiri!

 

Pe banca de mesteacan stau doua amintiri;

Moartea-mi reclama, tandra, o ultima favoare;

Zapezile uitarii se-astern peste martiri;

Brâncusi învata piatra spre sinea ei sa zboare!

 

Moartea-mi reclama, tandra, o ultima favoare;

M-aventurez prin somnul batrînilor fachiri;

Brâncusi învata piatra spre sinea ei sa zboare;

La a-ti urca destinul în steaua mea aspiri!

 

M-aventurez prin somnul batrînilor fachiri;

Umbre de lupi albastri îmi sar de sub picioare;

La a-ti urca destinul în steaua mea aspiri;

C-o raita prin nirvana te socotesc datoare!

 

Umbre de lupi albastri îmi sar de sub picioare;

Ma oboseste basmul eternei rastigniri;

C-o raita prin nirvana te socotesc datoare;

Din cînd în cînd ne-ntoarcem la vechile iubiri!

 

 

PANTUM

 

Sîntem înca tineri. O sa pleci curînd.

Crivatul se isca într-un gît de cîine.

Ma absoarbe ochiul timpului flamînd.

Dau pantumu-acesta pentru-o rima-n „îine”.

 

Crivatul se isca într-un gît de cîine.

La fîntîna vietii nu se sta la rînd –

Dau pantumu-acesta pentru-o rima-n „îine”.

Pe sub rîul negru o sa treci rîzînd.

 

La fîntîna vietii nu se sta la rînd.

A ramas în urma aburul de pîine.

Pe sub rîul negru o sa treci rîzînd.

Bat la geamuri zorii zilei fara mîine.

 

A ramas în urma aburul de pîine.

Umbrele-n lumina laptelui se vînd.

Bat la geamuri zorii zilei fara mîine.

Sîntem înca tineri. O sa pleci curînd.

 

 

PANTUM

 

Irump spre soare iarasi zapezile florale.

Argatul nu-mi mai vinde moristi de carabusi.

Nu-mi mai anin privirea de geamul casei tale.

Tes gratii de matase paianjenii la usi.

 

Argatul nu-mi mai vinde moristi de carabusi.

Bunicul nu mai vine cu vin si portocale.

Tes gratii de matase paianjenii la usi.

Ploi nevazute soarta si-o-ntiparesc în dale.

 

Bunicul nu mai vine cu vin si portocale.

Împîndaresc urmasii fîneata cu tarusi.

Ploi nevazute soarta si-o-ntiparesc în dale.

Plopul de fum ia chipul Maiastrei lui Brâncusi.

 

Împîndaresc urmasii fîneata cu tarusi.

Strigoii vii dau iama în cramele regale.

Plopul de fum ia chipul Maiastrei lui Brâncusi.

Din calea mea spre tine s-a adîncit o vale.

 

 

POEM

 

Se sting izvoarele, se sting –

Petala nu te mai ating!

 

De peste vînt, de peste ploi,

Se-aduna timpul între noi!

 

De pe sub si, de pe sub iar,

Tîsneste vidul planetar

 

Precum din lînga si din cu,

Desertul eu, pustiul tu!

 

Sub pasii nimanui, pe ring,

Se sting viorile, se sting...

 

 

SILF

 

În fiecare miercuri ma scol la ora trei,

Dar nu cred în reflexe ori pura întîmplare,

Ci doar în razvratire fata de clipa-n care

Vei reveni din moarte cu tine sa ma iei!

 

Se-aduna-n mine frica stramosilor evrei

Si-o retraiesc amarnic întru exorcizare

Si zorii vin si forta ea înca tot mai are

S-adulmece ca lupul, prin lume, pasii mei!

 

Da-mi, fara preget, Doamne, puteri rostuitoare

Sa ma dizolv în boarea miresmelor de tei

SI sa-mi astîmpar setea în mari de neuitare;

 

Sa ies de-a pururi teafar din gropi adînci cu lei,

Sa las în urma pîna si nenascuta zare –

Umbra de silf, albastra, în ochii tai merei!