LIRICĂ HISPANICĂ 
Alfonso REYES
(Mexic, 1889-1959)



DOUĂ ORE PENTRU TINE

        I
Te caut prin orasul de piatrã,
acest sîn îmblînzit al mãrii;
în orasul de piatrã, unde cerul
se sparge de ziduri înalte.

Copacii,
brodati în argintul din aer,
încheagã, în cenusa crepuscularã,
teama umflatã a pãsãrilor.

Si rîul se dilatã, oblic si verde,
rece de brumele gãlbui.
Ceata din sîngele soarelui si seara
abia de împlinesc o orã.
        II
Te caut prin orasul de piatrã,
efemerã a tainitelor serii.
Usoarã undã de aer, pãrul tãu
se scurge pe boltile strãzii.

Si cîmpul leagãnã stele imense,
pe cînd sunetul de talangã
umple cerul înalt de vocale.
O, de te-ai ascunde, fãcutã un ghem,
în pestera de apã a viselor mele...
Noaptea caldã, gîfîindã, tîrãste
– abia – ora cea de pe urmã.


FRONTIERA DURERII

Frontierã a durerii si-a gîndului hotar,
suflete din carne si din sînge,
pasãre-nselatã, aripa-ti se frînge;
captivã, vai, captivã a vîntului hoinar!

Care este clipa si unde-i acel drum
al libertãtii? Unde-i „calea dreaptã”?
Nu reveni, o, pasãre-nteleaptã,
nu rãtãci în lumi pierdute-n scrum!

Sã nu te-ntorci, ci vezi de te împacã
cu-aceastã nebunie, cu-acest zar.
Lasã ca timpul an de an sã treacã.

Sã crezi numai în trilu-ti plin de har!
Pãstreazã în dispretul ce te-ncearcã
astîmpãrul cel dulce dintr-un destin fatal.

Home