LIRICA FRANCOFONA
Tom REISEN



 
 
 
 
 

Luxemburghezul Tom Reisen (nãscut în 1971) este si iugoslav dupã mamã. Urmeazã studii universitare la Caen (1991-1996). Instalat la Paris (1999), terminã în 2001 o tezã de doctorat despre A. Gide. A colaborat la numerose reviste luxemburgheze („Estuaires”, „Abril”, „Les cahiers luxembourgeois”) si strãine („Das Gedicht”, „Press Universitaires de Caen” etc.). Autor de poezie si articole de presã, scrie si prozã fantasticã. Jalel El Gharbi îi rezumã astfel poezia: „Într-un fel sau altul, noi alergãm mereu în calea pierderii noastre. Poezia lui Reisen este constientã de aceastã ambivalentã de semne si lucruri, în care se gãseste argumentatia cea mai ciudatã si de nerespins. Epitaful lui Keats «hier lies on whose name is writ in water», epitaf gravat pe piatra funerarã, e un motto drag lui Tom Reisen”.

POEMELE CÎMPIEI

1.
aceastã mînã de zi
Întotdeauna în fugã
Zorii întotdeauna
În fatã

Pe urmã
Cîteva scînduri cuie
Pentru mizerie
Lacrimi
Pentru a înãlta
Cu putere
O cruce peste noapte

2.
Tu îmi refuzai uitarea
ti-am sfîsiat hainele
Tu mã agãtai de soarele ãsta trist
soare plin ochi de memorie
Te ignoram

De ce ignoranta sã te vãd din fatã
o fatã de fîntîni
Si eu pentru tine aceastã altã fatã
Fatã în fatã uituci
Totusi înlãuntrul lui între
un drum o privire
o cadentã bãtînd
Potecile mele deodatã
Am auzit trãindu-l acolo
În contra-timp.

3.
Nu simti înãltimea acestei cîmpii
spuneai
Trãiam aici înainte ca tu sã sosesti
Va trebui acum sã i se dea un nume
acestei cîmpii spuneai
Limba îmi e nesigurã iar
numele îl goleste vîntul

4.
E si mîna mea
doldora de noapte aruncatã zilei
Cine scrie si cine sapã adînc
si cine (se) tine de
Cuvînt vine deodatã cu favoarea
ultimului val
Spãrgîndu-se odatã cu disgratia primului
reînnoindu-se de-a pururi

5.
O noapte crucifiatã
Pe bratele tale încrucisate
Cerbul zburãtor al negînditelor poteci
Christos bãtut în cuie pe zdrente de brumã
Si aceste nenumite lucruri toate
Începînd sã se perinde fãrã vreo noimã

6.
Si viata?
Care viatã?
Aceea de jos
în noapte
care vegheazã din focul
de tãciuni aprinsi

Si orasul?
Care oras?
acela de jos
în noapte
oras-jãratec
Frumos mincinos
în care se fac pînzele petice

Si fluviul?
Care fluviu?
E un pãmînt fãrã ape!
Fluviul uituc
care în cer a trecut

7.
Betia în cinstea ta întinsã
Sterge partea din fatã a cãrãrii
O redã vîntului
ce nu lasã urme

8.
Zorii precum un
„déjà” de rãscruce
S-au fãcut în noi
cum un pãmînt
fãrã cale unde
pasul se uitã

(Traducere si prezentare Rodica DRAGHINCESCU, din volumul Dialogue des Limbes, ed. PHI, Luxemburg, 2001)


Home