José Luis QUESADA

S-a născut în Olanchito, Yoro, Honduras, în 1948. A apartinut grupurilor literare Vocea convocată din La Ceiba si Tauanka din Tegucigalpa. În 1980 a obtinut Premiul Universitătii Nationale Autonome din Honduras. În 1985 a cîstigat Premiul de Poezie „Juan Ramón Molina” al Americii Centrale, acordat de Ministerul Culturii si Turismului din Honduras.
Titluri publicate: Pentru că nu mă astept să mă mai întorc vreodată (1974); Caiet de mărturii (1981); Viata ca un război (1982) si Umbră a zilei albe (1987).


Mama moartă

Te vom acoperi cu noi însine,
dar niciodată
nu-ti vom acoperi fata.

Te vom duce cu o masină umilă,
dar nimeni
nu-ti va putea sterge urma.

Te vom iubi pe timp de zi
si de noapte, fără răgaz,
dar întotdeauna va fi iubire
ca si copiii nostri
să te iubească, mamă.

Niciodată nu va iesi
cenusa ta din această casă.


Vorbeste majoritatea

Dacă sîntem aici, acesta este locul.
Dacă trăim aici, aceasta este viata noastră.
Adresa nu era gresită.

Nu mai putem fi decît neîndoielnici.
Sîntem intimi si de neuitat.

Nu vom ceda o iotă
în fata celor ce vor să ne steargă
de pe fata pămîntului.

Vom conspira fără remuscări.
Vom insista cu inima usoară
si fără să renuntăm nici o clipă
la grădina noastră din suisuri.


Dragostea incurabilă

Numele tău nu apare în reviste
nici în ziarele celebre.
Numele tău abia dacă lasă în urmă o aromă stearsă.
Cel ce spune tristete se gîndeste la tine;
străinul crede că nu existi,
a, dar eu te simt:
Honduras, cufundarea mea, destinul meu, unda mea.
Nu depărta acest caliciu cald de buzele mele.
Nu mă elibera de tine,
în ciuda ciumei tale.


Ochii care au văzut

Acolo într-adevăr nu este decît praf.
Strădutele cele mai triste din lume
si  copacii cei mai linistiti
nu sînt decît acolo.

Si pe cîinii care urlă-n noapte
noi am putut să-i auzim.
Acolo a-nceput să se piardă tineretea.
Acolo frunzele cad cu brutalitate.


Acum este ziua de mîine

Iubesc acest cer albastru.
Se pare că moartea n-avea
nevoie de mine.

Toate trec, iubirea mea, e regretabil
să recunosti după atîta iubire.

Dar n-am nici o vină
Că n-am putut să mor.

Prezentare si traduceri de Cristina POPA