KRK (Prima scrisoare din insulă)

– Stau adesea si mă gîndesc la ea asediat
de tirania vointei sau potolit de morala milei:
e ora din zi cînd îmi iau tratamentul          e ora
cînd iar o aud spunînd că o să ne sfîsie
Generatia Pitbull:
nu vezi cum vagabondează     haită flămîndă
între cuvîntul SIDA si cuvîntul PAPĂ?

asa ascult crescută în auz depărtarea dintre cele două cuvinte

… încă nu stiu ce răspuns să-i dau fiindcă umbra următorului
cuvînt pe care intentionez să-l scriu are pete galbene
se numeste insomnie si pîndeste revolta picăturii
de sînge ajunsă acolo sub pămînt:       clorotică
dar lucidă ea se simte absorbită de rădăcinile realului
care o va scoate afară într-o lume de angoasă
si delir:                  lume a murdăriei        a piticilor
a ofilitilor          a psihopatilor unde
în fiecare zi din pîntecul cerului se naste un alt
Dumnezeu si unde în toate intersectiile se cîntă la
trompetă:

… trompetele muscîndu-ti trupul ti-l pregătesc să
le găzduiesti:
trompetele acelea erau carnea ta de la miezul
noptii: noaptea dincolo de noapte asa cînta:
hop    hop           halalai    halalai
hop    hop-asa    halalai    halalai    halalai

… yes yes trebuie să-ti cauti o inimă ti se
cere si tu arăti putin cîte putin o inimă ca
un obiect foarte pretios     furat din visul femeii
iubite pe care ai cunoscut-o pe internet: ea zice:

… dacă vrei să-mi trimiti un e-mail dai clik
pe COMPOSE si completezi corect adresa mea:
eros aron yahoo punct oh oh iar la SUBJECT scrii
ce vrei apoi tastezi mesajul:
cînd esti gata cu pateticul LOVE STORY MESAJE
apesi pe SEND si astepti să-ti confirm expedierea mesajului

… astfel noapte de noapte am făcut cuvintele să
treacă prin toate stările a doi oameni îndrăgostiti:
tu te dezbrăcai în fata oglinzii spunîndu-mi ce
părti ale trupului tău să-ti mîngîi în timp ce îti
luai vioara să-mi cînti din casa ta cu miros
de iasomie:
era la fel ca atunci cînd studentă fiind îmi
cîntai dezbrăcată la Poiana cu Cetate iar eu
dansam gol si nebun în jurul ciresului înflorit care
crescuse drept în mijlocul bisericii părăsite

cînta verbul trupurilor noastre pînă topea miezul noptii

… desigur nu am să povestesc mai departe
cele întîmplate la mănăstirea aceea păzită acum
de un călugăr fiindcă următorul cuvînt pe care
vreau să-l scriu se masturbează si tu te gîndesti
involuntar la a doua lege a termodinamicii numită
si legea entropiei în crestere:
abjectia si dragostea curg fericite prin cultura
indivizilor si caută noaptea cea bună a vacarmului
care naste pasiuni umane pline de senzualitate
si reflectie:

ea mă întreabă ce culoare are erectia
nestiind că erectia l-a făcut pe Hristos om

… acum arunc partea nevăzută a vietii si încerc să-mi
imaginez altceva: acum sufletul meu e ca un
diazepam dizolvat în vodca băută: acum spun:
să ne alungăm de sub piele toate nebuniile existentiale
uitate acolo: ele colcăie si ele cîntă la trompetă:

hop    hop           halalai    halalai
hop    hop-asa    halalai    halalai    halalai

… viata ca experientă         cu tot omenescul
din ea         cu tot cortegiul ei de erori va pleca
într-o zi oarecare: văzută din spate unduind
presupuse solduri de o anumită culoare ai să simti
o nevralgie optică sau o plăcere complice ca atunci
cînd metafora energiei îsi adună razele în
palma puscăriasilor: ei o mîngîie           o sărută
si se pierd în ea:
ei au sufletul de metal iar următorul cuvînt
este o lamă care le taie tendoanele mîinilor:
cu ele au construit în trupul lor piramida care
marchează surzenia desertului interior fată de întrebările vietii:
astfel învătînd limbajul piramidei cele multe milioane
de spermatozoizi ale nefericitului Antoniu îsi vor începe
călătoria spre uterul Cleopatrei.

umblă prin tine si vezi cum creste moartea

… draga mea nebunie cu limbă aspră si draga mea
gheată cu plete blonde ne-am întîlnit la Cursul
de apologetică prin corespondentă: simt si acum
undele nervoase alergînd noapte de noapte distanta
de la granita de est a mîngîierilor mele pînă
la granita de vest a senzatiilor intelectuale cînd
ai visat cum făceai dragoste cu mine:
acest desfrîu al conversatiei între melancolie si
abandon este timpul nostru dăruit                  este
lumea noastră sonoră         precum acea apă spartă
pe care o bem    pentru ultima dată:
si sufletele noastre siroind monstruos peste Generatia Pittbull sau
Generatia bumerang – să-i zicem: ea nu îsi părăseste
cuibul unde totul este permis:

iese un crin din tăcerea lui si se aruncă pe fereastră

… odraslele răsfătate      cu nume de Ana     de
Paul    de Tereza     de Alex      de Iulian
sau de Ingrid-Hera produc realitatea apoi pas
cu pas o cuceresc adăugînd-o imperiului imaginatiei lor:
acolo în fiecare zi din pîntecul cerului se naste un alt Dumnezeu:
si cine toate ploile si vînturile tineretii
le rînduieste  să fie priviri mai aproape de
înnorarea formată din măstile inocentei?

… o lacrimă aiurînd pîndeste taina si spune:
botezati-vă frica de a fi cu sudoarea din
sarea noptii: ea este răzvrătirea din sexul lor
tînăr si trist