Mihai PREPELITĂ
Poetul
lui Grigore Vieru
Poetul sare gardul
de sîrmă ghimpată…
Poetul trece Prutul
aidoma lui Iisus…
Poetul nu stie să înoate
în apele tulburi…
Poetul vine de-acasă
la el acasă…
Poetul bate la usa
fratelui său Nichita…
Poetului îi deschide
o femeie frumoasă…
– Nichita e plecat de-acasă
la el acasă,
în Basarabia,
să bată la usa
fratelui său Grigore…
Dar usa de-acasă
este vesnic închisă,
usorii au slobozit muguri,
spre toamnă pruncutii
culeg mere domnesti
din pragul poetului…
Niste răi
ciuruiesc usa poetului
cu gloante de kalasnikov…
Poetul moare,
putin de tot moare,
de saptezeci de ori…
Prin usa spartă a poetului
străbat razele soarelui…
Poetul se ridică
si însîngerat
pleacă de-acasă
peste sîrma ghimpată,
trece Prutul învolburat
aidoma lui Iisus…
O dîră de sînge
se prelinge fierbinte
pînă la usa fratelui său Nichita,
care e plecat si el
de-acasă…
Această poveste
dureros de frumoasă,
care nu se mai termină
niciodată,
am compus-o într-o vamă:
treceam granita blestemată
dintre români si români…
Mă întorceam si eu
de-acasă
la mine acasă…