Elena Liliana POPESCU
Pentru a ne naste
De cîte ori în viata noastră
murim, fără să stim măcar,
doar pentru a ne naste iară.
Dar cîte clipe-nseamnă viată
si cîte moartea o măsoară?...
Ne-am fi spus tăceri
Nu stiu
altceva mai bine
decît Tăcerea
să spună
ce este moartea,
ce este viata...
Să mai fi stat!...
Ne-am fi spus
tăceri
si am fi cunoscut
mai bine
Tăcerea
din noi.
Am văzut-o
Am văzut-o cum vine,
asteptată sau nu,
încet sau deodată.
si pleacă victorioasă
sau asa crede,
pentru că nu poate lua
decît ceea ce poate duce,
ceea ce se poate pierde.
de fiecare dată constată
ca Altcineva a fost primul
si întelege că si acum
puterea îi este dată
doar pentru a se supune
si a-si purta în tăcere,
povara acestei cunoasteri
de-a lungul Vietii nesfîrsite.
Certitudine
E mai presus de moarte
iubirea ce pătrunde
fiinta-n nefiintă
cînd trece-n neuitare
si dincolo de viata
stiută-nestiută
ce sufletul străbate
cu vesnica-i candoare,
se află însăsi Viata,
cuprinsă-necuprinsă
de cel care se află-n
eterna căutare.
Să poti privi
Ai vrea să poti privi frumosul
în lumea ce te înconjoară,
dar suferinta, ce leprosul
o-ndură, nu te înfioară?
Sau iadu-n care locuieste
fără sperante de iesire
un biet nebun, ce îsi hrăneste
doar cu cosmaruri a sa fire...
Ai vrea să poti privi prin lespezi
cum noua viată se-nfiripă,
dar pînă gîndul nu ti-l lepezi,
cum poti să te dezlegi de clipă
si de fiorul ce te-ngheată
cînd timpul pare a desface
tot ce ti-e drag în scurta-ti viată,
la nestiutele-i soroace?...
