George POPA



 

    POEZIE SI LUMINĂ


N
u-nvinuiti lumina cã este lubricã
si dezgoleste totul impudic în amiazã.
Nici nu sperati cã taina, cînd se întunicã,
nudism ar face-alãturi cu îngeru-i de pazã.

Lumina ne aratã doar chipul din afarã
al lucrurilor, haina, conturul lor de tinã.
Doar poezia vede – în clipa cea mai rarã -
lumina din adîncuri ascunsã în luminã
  



MEDITATII ORFICE
               *
Lumina-n unde tese cu-azur ceresc dantele.
Nemultumitã însã mereu le tot destramã.
Tu ce nemultumire ai, Doamne, cã sub stele
ne zugrãvesti o vreme si-apoi ne stergi din ramã?
               *
Cînd veti schimba-n icoane fluide sfîntul doi,
pierduti unul în altu,– azuru-aprins de voi
cereste-o sã vã smulgã din eul cel de rînd
si dincolo, -n nemoarte, veti înflori murind.
               *
În cer ai rãdãcina si ramurile-n hãu,
si dor de Tine însuti e, Doamne, al Tãu nume.
Din acest dor creat-ai, pe-un timp, aceastã lume
si tot din dor de Tine ne-ntorci în sînul Tãu.
              *
Extatic roz revarsã al zorilor clestar
si-n iarba-naltã, goalã, lumina se asterne.
Iar, beti, copiii formei pe-al sînilor altar,
fac dragoste cu zeea renasterii eterne.
              *
O vreme ne sãrutã cu-ntreg azurul cerul
si-apoi, o vesnicie, pãmîntul ne sãrutã.
Aici cu hieroglife se-nscrie-n noi misterul,
jos lutul le citeste si-n alt mister le mutã.
              *
Ce norocos esti! Zarul cel orb te-a aruncat
în lume, si ai parte de feluri de plãceri,
cu ele sã stergi lacrimi, sã-nãbusi întrebãri.
– Din lut, ce crin va strînge norocul sfãrîmat?
              *
Nu-i poti lipi aripe cînd verbul n-are zbor.
Un har este sublimul, nu poate fi-nvãtat.
Cînd duhul înãltãrii ne smulge-n sfînt fior,
dincolo de el însusi e sufletu-aruncat.
               *
O stea cu vãl de aur mi-a-nchis ultima carte
si vom pleca-mpreunã, de viatã mai departe.
O zînã cu nimb negru stã sã-i deschid la usã,
Ne vom iubi, în noapte, toti vecii – de cea parte.
               *
Deschise-s una-n alta din cer pînã-n abis.
Nu-i nimenea el însusi. Fiinta e cîntare
si-n cor ne-ntrepãtrundem. – Dar unde vibrãm oare,
atunci cînd o sã trecem în Marele Deschis?
 



Home