George POPA
Ipostaze ale clipei
Clipa misterului
În orice lucru-asteapta un sens – din vesnicie
Si-n clipa-n care raza Ideii îl patrunde
Cu o lumina noua e clipa ta mai vie
Si primenita-i lumea cu un mai nou altunde.
Clipa rasfrînta
Din sînul mamei, timpul în inimi toarna clipe
Si inima cu flacari le numara, – de sînge.
Dar cînd numaratoare se-ncheie, Domnul strînge
Vapaile – si pune întoarcerii aripe.
Renastere
Ce plina este lumea mereu de începuturi!
Întîia zi renaste cu fiecare zori,
În suflete – lumina, polenul nou ti-l scuturi
Si clipa mea renaste din gîndul unei flori.
La marginile clipei
La marginile clipei pîndeste vesnicia –
Misterioasa, muta si fara nici o fata.
La capatul secundei începe nebunia
Ca oarba ne va stinge cealalta dimineata.
Clipa eternitatii
Din arderele-ti pure de gînd si încîntare
Sa torni în cupa clipei un strop de vesnicie.
Prin filtrul magic Firea sporeste în splendoare
Si-mbogatesti pe Unul cu-o noua armonie.
Clipa fara nume
Ce darnica-i lumina cu tot ce-n ea se naste,
Pamîntul pe oricine primeste-n sînul lui.
Si-o clipa nenumita la fel pe toti îi paste.
Dar ce visam dincolo e taina Somnului.
Suava clipa
Se-aprinde-n pietre rare eterul la apune,
La un vitrai feeric stau muntii-n rugaciune.
O muzica straina dezleaga-aripi de slava.
Sa-ngenuchiem, printesa, caci clipa e suava.