Lauda spiritului


            Profil

Cuvintele mele-s putine :
un templu din cîteva linii,
cu  perla de-o lege, cu crinii.
Cuvintele mele-s putine,
eu stiu numai graiul luminii.

Dar veacul cel nou a cîrtit:
„Tu nu esti cu noi înrudit.
Patima ta diafană,
îngere, prea nu-i umană.
Patima-ti decolorează
pînă la alb absolut
a sîngelui nostru amiază”.

Dar îngerul meu a tăcut.


Logodnă cosmică

Zeul cînd te-a sfâsiat
suferi de prea curat.

Rană arsă de uimire
suferea de nesfîrsire.

Zeul care-a fost de vină
fu sorbit în prealuină.


Dans sacru

În alge suple nufăr roz
si-un iezer clar în pisc de munte.
Dar prin eter vibrează-o punte
sunată de-un ales rapsoz.

Ritmată la-ntîlnirea fină
a 'naltei curbe cu-al ei tors,
initiatică lumină
în zbor pierdut si-n zbor întors

reface-ntîia armonia
si-apoi o surpă-n vesnicie.


Pe creste

Pe-un text necunoscut izvorul cîntă,
iar inima după un tact ceresc.
Cuprins e totul de-o mirare sfîntă
cînd om si undă-n pisc se întîlnesc.

Puteri de aurore ne pătrund
si la răscruce, din fiorul tău
pe culmi se reaprinde Prima Zi
si-n tine reîncepe Dumnezeu.


Divinul sigiliu

Domnul pe foc iscăleste,
sîngele mai rodnic să fie,
pe ape semnează cu stele,
trestia destine să scrie.

Mai ales în tărînă semnează
să nască si să primenescă;
în eter scrie cu raze
pentru cei care stiu să citească.

Arar unuia-i semnează cartea
si cu-o vecie îi sterge moartea.

  
Feciorie

Un cer mă vizita din altă lume
cu astri noi si zei necunoscuti.
În juru-mi muntii erau nou-născuti
si dezrobit eram de stea si nume.

Mai sus de orice Formă si Ideie
un lotus mi-a deschis spre ospetie.
Si glasul unei harfe îmi fu cheie
către nemărginita feciorie.

Hyperionică

Pulsările luminii tale
le strînge-n umbletu-i albastru
o stea riscînd pe-orbite goale
un dans mai pur.

Asteaptă ceasul sfîsierii
cînd ritmul logodit cu-un fulger
elibera-va păsări oarbe
cutremurate de netimp.

si-un iures alb de păsări oarbe
înfometate de-un alt sens
va soarbe-n piepturi negrăitul
văzduh al crestelor finale

de unde-ncepe absolutul
răsfrînt al sîngerării tale.

Nocturnă

Golit de mine, cel de ieri si azi
cu tot ce-am găzduit si m-a negat,
Mă dărui noptii cei dintîi, curat,
si steleor fecioare din alt cer.

Atunci, din cealaltă vecie, mut,
un suflet mă pătrunde ce-am avut
despre-un alt Verb si Început.

Home