POEZIE SI NOAPTE


Preludiu-al Primei Zile si-al neantului ajun,
tu, Noapte,- n zori născut-ai din ce seminti pe Unul,
că infinit Întâiul s-a înmultit pe sine ?
Fu dragostea de altul -  chemat să-L ilumine ?

Căci nu făcu lumină destulă Zeu-n lume
ci-aprinse-o lampă oarbă ce-arată doar conture.
Tu ai păstrat, avară, ascunse-n făr' de nume
nemărginite taine fecioare si străpure.

Ci-n bezna albă omul o altfel de lumină
iscă din poezie, adâncu-ti străpungând
cu fulgerări de sânge si cu amiezi de gând.
A Zeului fiintă este astfel mai deplină.

Naivi, noi vrem cu visul să-ntrecem tot misterul
necunoscut si tie si zeilor de-a-rândul.
- Dar când s-o soarbe-n tine pământ si om si cerul,
nestins va arde-n miezu-ti, iluminat, Cuvântul

poetului. si poate, gestând prin vesnicie,
va naste-o  altă lume din pura poezie.

Home