POESIS SIVE AETERNITAS

Arhanghel melancolic, urmînd din Zori porunca,

Un zar cu fete albe poetului i-arunca.

Pe ele sa decline cuvîntul cu-absolut,

Iar Dumnezeu sa joace cu zarul nou-nascut.

*

La început fu Cîntul pulsînd viata-moarte.

Dar moartea e extazul, iar viata e trezie.

O melodie-i totul – si spre-a-mbina, desparte –

E-un ritm pulsînd si clipe, pulsînd si vesnicie.

*

Precum Orfeu în lira sa sune versu-asemeni

Si-asemenea lui Platon, gîndiri în el sa semeni.

Caci fara melodie cuvintele sunt moarte

Si fara-aripa mintii, nu zboara peste moarte.

*

Un sens fu mai 'Nainte – în sine-ascuns mereu,

Sau drumul naste sensul, caci mersul e-ntelesul?

Venind din vesnicie, gîndirea noastra tesu-l

Si-acolo la necapat va naste-un dumnezeu.

*

Voi duce în tarîna si gînduri si imagini.

Le va citi pamîntul cu steaua mea cazuta.

În chip de floare-albastra vor creste de pe pagini

Sa-ntoarca, pura, -n lume mirarea mea tacuta

*

Suntem bogati cu-o viata, si mai bogati cu-o moarte.

Nascuti, pe veci ne-nscriem în nestiuta Carte.

Cînd, rasfoind-o, -n pagini ne va citi iar Domnul,

De cîte ori prin evuri ne va-ntrerupe somnul?

*

Cînd moare-n cînt un sunet, pe altul îl îmbie.

Din stingeri si renasteri se-ncheaga-o melodie.

Cînd moare-n mine-o clipa, o alta ma asteapta.

Dar clipa mea din urma pe ce tarm o sa-nvie.

*

Ce darnica-i lumina cu tot ce-n ea se naste,

Pamîntul pe oricine primeste-n sînul lui,

Si-o clipa fara nume la fel pe toti îi paste. –

Dar ce visam dincòlo e taina Somnului.

*

Ca stelele si muntii, vorbeste-n nestemate,

Cu perlele asemeni sa rotunjesti lumina

Din tot ce-atingi. Un înger, cu mîinile curate,

O sa le-ntoarca fata spre patria divina.

*

Un crin îmi iese-n cale si neantul îl dezminte.

Privind tacutul munte, ma vindec de cuvinte.

Ma vindeca de moarte un vers în rugaciune,

Ma vindeca de mine un eu visat de Tine.

*

Tu, pasare în flacari, ceas al iluminarii,

Pe cerul Marei Taine nemarginit zburînd,

Venit-ai din vecie din ultim pisc de gînd

Sa-nscrii o alta lume în Cartea Neuitarii.

*

Sunt vesnicii de-o clipa în fulgerari de gînd

Si într-un vers cu aripi – eterul despicînd.

Pe tu si eu iubirea o soarbe-n pur extaz,

Si moartea lor de-o clipa, în Unu-si ia ragaz.