RECENZII
Lucian PERTA
PARODII
Poezia 3, 2005
Magdalena Constantinescu – Refugiu
tot lui Alexandru Lungu
Dupa ce-am ctitorit
vitraliul si i-am dat
un nume de floare în sfîrsit
m-am refugiat
în poezie, dar nu îmi fac vise
fiindca nu stiu în care parte a lumii
s-o pornesc de cînd am aflat
ca toate granitele sînt deschise
Florin Halalau – Îmi plimb poezia
îmi plimb poezia de la
o revista la alta
de fapt ma plimba ea
pe mine, nerusinata,
ca de cîte ori o privesc
în ochi, rosesc
de cît de inocenta pare,
cum sa n-o scot la plimbare,
ca m-am saturat
s-o tot tin prin sertare
dar nu prea am avut succes,
asta-i adevarul-adevarat
m-am obisnuit deja
cum intru undeva cu ea
tot asa ies,
dar acum o s-o remodelez în forme noi
si-o voi duce la o ultima adresa:
strada I.C. Bratianu nr. 22
vai, domnule aveti grija la lesa,
ma avertizeaza secretarul de redactie,
dar de ce, domnule, e poezia mea,
aveti vreo obiectie?
am scos-o la plimbare sa-i aerisesc discursu'
si ce-i daca mormaie? ce-ai cu ea?
dumneata n-ai plimbat niciodata ursu'?
VasilE Proca – Poemul cuvioasei ierni
(din volumul Jocul de-a Dumnezeu , Editura Limes, Cluj-Napoca, 2005)
Poemul iese din greseala întîia oara,
prin ruperea ritmurilor e ca si nou-nout,
dar cade din nou cînd are si-ncepe sa-l doara
ambigua senzatie ca e din lac în put
poemul iese din greseala a doua oara
aducînd cerul pe pamînt în vers, este iertat,
dar cade din nou cînd se apuca de omoara
îngerii într-un abator special înfiintat
iese poemul din greseala a treia oara
prada din rai a fost uitata, se pare,
dar cade din nou într-o duminica spre seara
cînd se pisa ca un vagabond la o lansare
din greseala iese poemul ultima oara,
se amesteca cu grija printre niste demonstranti
ce stau într-o piata si asteapta s-apara
cineva sa le-mparta fasole si cîrnati
Iulian Boldea – cadere libera
am cautat în cartea de vise
ce înseamna cînd din vazduh
cad pasari dinspre est
si am aflat ca deocamdata
o sa ni se
întîmple aievea visul acest
cu niste rate gripate,
dar în viitor se poate
cadea si în metamorfozele textului
cu aceeasi usurinta cu care se intra,
ca într-o mansarda,
în simbolism, modernism,
traditionalism sau avangarda
si cu acelasi morb,
deoarece vazduhul,
precum cititorul,
poate fi orb.
Viorel Grigoriu – Fara pietate
Nu te iert, poezie!
Poti sa ma spui cui vrei
De la Marin Mincu la Dan Silviu Boerescu
Oricum, deja se stie,
Tu mi-ai distrus adolescenta
Cu premiile tale si cu acei
Ce m-au cultivat: de la Nicolae Sava
La George Vulturescu.
Nu te pot ierta, degeaba,
Mi-au trebuit 40 de ani
Pîna cînd, luat de val,
Sa-ti învat regulile de plutire
În loc sa fi facut liceul militar
Si sa fiu azi macar general
În a cuvîntului ostire.
Marian Nicolae Tomi – Dansînd ca lupii
Poezia ataca literatura
Domnule editor, mai lasa din pret,
nu dramui clipele, cuvintele,
numai si numai cu masura
Occidentului ca o sa ti se faca parul cret
Si vei urla ca lupii de foame
Nu stii nimic despre supliciile perfecte
la care sîntem supusi de femeia-muza
noi, cei care scriem, recte
poetii antrenati într-a literaturii scuza
Poezia mea, poezia mea
ce-ai facut domnule editor cu ea
ai dat-o de-a-ndoaselea
pe mîna lui Perta!
Unde esti tu cititorule de odinioara? În locul tau
cei de acum se joaca de-a v-ati ascunselea
prin biblioteci, scumpii de ei, mimînd cultura cu inocenta
mielului pasnic, mînca-l-ar lupii!
Zau.
