NOAPTE CU HAMLET
În noaptea asta Hamlet trece marea
Pe o corabie zidită din păreri
În mine acostează întrebarea
Pe care dintre noi o să ne ceri
Să-ti fim o umbră pentru mîntuire
Într-un castel cu negură pictat
Ori niste orbi mergînd prin cimitire
De alge, către timpul scufundat
Ofelii ne fac semne de-tuneric
Iubiri trădate ard misterios
O lacrimă ascunde ochiul sferic
Si ne adună umbrele de jos
Rămîn sub cer ca un nisip de vamă
În posturi vin pescari de nicăieri
În noaptea asta Hamlet trece marea
Pe o corabie zidită din păreri
MICA ODISEE
De dragoste îti scriu pe foaia de tigară
Cade cuvîntul copt ca o gutuie
Regina doarme pe un tron de vară
Imperiul negru s-a făcut statuie
Ca o pădure grea de fosnete cu febră
Ori ca o mare ce-i lipseste briza
Învăt din nou tocmeala la algebră
Cînd moare Ulise-n covorul din Botiza
Tesut aproape din sînge si din lacrimi
Navigatorul doarme pe alge si brîdusi
Stelele oarbe au coborît din patimi
Si trec prea pămîntene printre usi
Deschise către larguri de corăbii
Cu Penelope asteptînd pe zare
Învie Ulise în sclipătul de săbii
Si pleacă iar într-un mormînt de mare
INIMĂ DE FEBRĂ
Ce pedeapsă să-ti dau
Inimă beată
Vîrful spinului
Ori ochii străinei?
Ce judecată îmi dau
Inimă de febră
Moarte din dragoste
Ori înviere celebră?
Ce porunci mai primesc
Din fosnetul lumii
Cărti de împăcare
Ori ceremonia minciunii?
Ce asteptare să am
Afurisită de inimă beată
Lasă-mă să cutreier
Si lumea cealaltă
După tine mă iau
Inimă nebună
Lasă-mă aici
Si du-te cu îngerul dimpreună.
CÎINII DE TOAMNĂ
Li se aude lătratul din lumi de cenusă
De dincolo de fumul zeilor
De mai departe de liziera apusă
Dar atît de aproape de umbra femeilor
Cîinii de toamnă coboară din nori
Cu fălci înclestate de sarcofag
Mirare se face din colivia de ciori
De se trezesc mortii în aeropag
Cîinii de toamnă au ghiare de lut
Zgîrie pielea lumii bolnavă
Muscă apoi în chip absolut
Din rochia albă cu parfum de otravă
Cîinii de toamnă veghează un zid
Au somn lunatic înspre dimineată
De latră la oamenii care-i închid
Se întorc în pustie pentru a doua viată
Cîinii de toamnă aleargă prin brume
Spre norii bezmetici ori spre luna de piatră
Iubito- nimănui nu spune
Cîinii de toamnă doar pe mine mă latră
