Maria PAL




Un ceai se rãcea nestiut
sitele dese-ale zãrii
cerneau ploi strîmbe si grele

orasului îi cresteau mai multe cocoase
ventuze de scorpii se lipeau de icoane
de temple

vîntul se juca cu zmeie pe cer
Dumnezeu încurca linii de cale feratã
le aseza pe paravanele Ming
dînd la o parte pãsãri si flori

îndoielile misunau de-a valma prin cãrti
lãsau urme lichide contorsionate

un ceai se rãcea nestiut
pe mãsuta sidefatã din colt

un desert se tîra fidel
rumegînd
urmele tale de urs mohorîte

linistea ruginea în aerul dens

***
zornãiau peruzele cu urme de noapte
în vãz încremenea o aripã de condor
umbra unui pãstrãv sfîsia apele pustii

reptile cu milenii în ochi
în care de mult nu mai pãtrund
hieroglifele somnoroase

un plus haotic întorcea lumina
în surîsul unui zeu

de pe corabia nibelungilor
o searã misterioasã
ca o chemare de sirene spre larg
pe trupul tãu de fluxuri


Resturi
la coltul casei
o stropitoare rosie cu apã de ploaie
pentru stratul de imortele
resturi de aripi ude ale unor pãsãri cîntãtoare
cu dungi albe si negre

rãmãsitele unui ospãt de pisici

o grãmãjoarã de cenusã-ntãritã
cîteva fire de pãr auriu
pe care le ridicã vîntul
cum fluierul îmblînzitorului de serpi

Home