Florentin PALAGHIA
Criterii
Să încerci să vorbesti în poezie despre criterii
e ca si cum creierul s-ar desprinde de realitate
dorind să recunoască patima din cochilie
si linia vietii ajunsă la jumătate.
Obiectiv as renunta la acest test
si as linia în continuare memoria
pentru a scrie caligrafic si cu majuscule istoria.
Despre alte stări cred că se poate discuta,
poezia are o grămadă de litere,
liniile ei se pot regenera
întorcînd în memorie toate cuvintele.
Dar cred că ne vom opri aici
prefer să perforez hîrtia cu cifre
chiar dacă vorbesc prea putin
despre lumea cuvintelor prefăcută în litere.
Ca noi toti
Ca mine si ca tine mii de sentimentali
care beau zilnic zeci de kile de vodcă
asteptînd în statia de metrou mirati
că nu vine nimeni să-i ducă la muncă.
Ca mine si ca tine mii de pasnici soldati
recuperati cu acte la bratele de muncă
asteptînd femeile lor să nască prin oras
ori grăbiti să ajungă la Spitalul Stîncă.
Ca noi altii multi descoperind noaptea
biografiile notabilitătilor din urbea natală
podiditi de amintirile de la Predeal si Sinaia
fără să dea nimănui vreodată socoteală.
Ca noi toti o multime de suflete oropsite
trecători pasnici prin fată pe la Capsa
ori prin centrul civic părăsit de locuitorii
sfîrtecati de amintirea lui Bacalbasa.
Ca noi toti ceilalti resemnati împreună
copii de trupă înecati într-o mie de vreri
pribegind în Piata Unirii sub clar de lună
într-o Joie Mare ori poate într-o vineri.
Ca noi toti ce istoviti ne-am uitat părintii
plecînd pe tărîmuri ce nu mai au timp
noi cei care am uitat cu desăvîrsire sfintii
la care părintii se-nchinau în alt timp.
Trup cu miros de iarbă
Lăcuste rebele ard nerăbdarea cîmpiei
e galben fiorul uitării si cresterii,
moi se întind în cer misterioase eruptii
si locul în care petrec o clipă
poate e locul uitării firelor de iarbă.
Mai stiu că pe cîmp se ascunde briza vesniciei
pot spune cu sigurantă că robii se eliberează
aici trupul capătă miros de iarbă
si curcubeele se strecoară în viată.
Stol de lăcuste vestede îmi rod amintirile
tu linistită te strecori în singurătate
îmi spui că poate ne vom întîlni mai departe
în respiratia porilor serii
sau în fuiorul luminii lăptoase.
Voi veni cu pasi de veverită sfioasă
lăcuind urmele începutului verii
să-mi strălucesti de adîncime mireasă
ochiul tău să mă îmbete cu iubire
si totul e o dulce cîmpie de oase.
