Opera sa poeticã este ineditã. A editat în prozã: El clan y otros cuentos si volumul de anecdote intitulat Álora, La Bien Cercada

CUVÎNT SÃRMAN
(Mîncarea sãracilor într-o sãrbãtoare sãteascã)

    Tu de asemenea esti culme
si brazdã, si mare largã, si cer de neatins,
    dar mai presus de vorbele frumoase,
        esti foame singurã.
    Esti unul si o mie de preafericiti
        cu foame si sete de dreptate,
însã vei fi sãtul în aceastã probã pãmînteascã
        a sãrbãtorii promise.
    Rumenea focul carnea sacrificatã
mîinile muiarã cutitul pe pîine
    si vinul se turnã în rãgaz
si ochii tãi cãutarã darul prin fereastrã
    Vino acum sã ocupi masa oferitã
    sã scrii cu foamea ta pagina zilei.
Mîncarea sãracilor, mîncarea celor bogati.
    Cine pronuntã frumoasele cuvinte?
Cine e numai foame, foame singurã, doar foame?
crezi cã prin a-ti fi foame esti mai putin nemuritor?
    Foamea stie cu resturi si cu lipsuri,
    cu pomanã, a fi bunã pentru o zi,
        a fi
        sãracã pentru totdeauna.

    Cîntati, sãraci ai pãmîntului,
împingeti poarta ce vã separã de festin,
    din unul în unul, vesnic în sir, cei doi,
        cincisute treizeci si sapte de mii,
    ce defileazã pe nesfîrsitele cãscaturi,
    în aceastã disperare controlatã.
        Mielul va sãtura durerea voastrã,
si mîine foamea va întoarce la obîrsia sa:
        rãul repartizat.

Cine gîndeste la ziua de mîine?
    Sã curãtãm masa de azi,
pîinea de casã în care se afundã degetul,
    carnea sacrificiului.
   
    Sãracul vesnic se mãnîncã pe el însusi.

Home