Vasile ONCIOAIA    




REZERVATIA DE ACTORI

Lui titi, lui doru, lui oli, lui cezar, lui gabi, lui dobo, lui kati, lui traian, lui florin, lui tudor, lui gregor, norei, loredanei

Ascultati-l ce greu rãsuflã,
cãci l-au prins la cotiturã de drum
foamea din burtã
si setea de a merge mai departe
în cãutarea unei ape
în care pestii n-au murit,
în care gunoaiele nu s-au clãdit.
Actorul din rezervatie ar vrea sã se-adape.

Oare cine o fi fãcut aceastã glumã proastã
construindu-ne o rezervatie de hîrtie?
Ce vie pãrea lumea noastrã?!
Cînd eram tineri am fost învãtati
cã sîntem sãnãtosi tun, cã noi rostim viitorul,
cã sîntem de rasã.
Uitati-vã la fetele noastre
cu bube zbãtîndu-se-ntruna sã iasã!
Cine-i curat e sfînt.
Sã scape!
Sã meargã întins pe negrele ape!
Sã strige la public:
„SÎNT VIU! DE VOI SÎNT APROAPE!”


LUPTA

V-am dezamãgit, nu-i asa?
Ar fi trebuit sã ies o pasãre femelã
care-si face cuibul, stã pe ouã
si apoi pleacã dupã mîncare
pentru ca în toamnã
puii ei sã ajungã sã zboare.
Ar fi trebuit sã nu-mi mîncati aripile
cît am crescut,
sã nu-mi înghititi strigãtul, lãsîndu-mã pui mut,
din cînd în cînd ar fi trebuit sã verificati dacã
stiu sã rîd.
V-am dezamãgit, nu-i asa?
Ar fi trebuit sã ies o pasãre femelã.


TURBATUL

Aruncati-mã între dusmani
si legati-mi gura, sã nu musc într-o parte si alta.
Aruncati-mã între prieteni
si legati-mi gura, sã nu musc într-o parte si alta.
Aruncati-mã în multimea indiferentã, oriunde în stradã
si legati-mi gura, sã nu musc într-o parte si alta.
Nu existã final, decît moarte.
Astupati-mi gura si trãiti mai departe!


POEZIE PATRIOTICĂ

„Familia e patria cea micã”
Atunci, n-am sã vorbesc niciodatã
despre tine
decît ca despre un pãmînt roditor
unde pasc vite multe,
unde cotcodãcesc pãsãri de curte,
unde înfloresc ciresii si nu le pasã
cã dã înghetul; în ciuda lui fac fructe.

Am sã vorbesc despre tine
ca despre o casã pe care
spiritul bunicii o înconjoarã,
ca despre mirosul florilor de liliac,
ca despre miraculoasele nopti de varã.
Am sã vorbesc iarã si iarã numai asa.

Tu stii în inima ta
despre ce n-am sã vorbesc niciodatã:
în aceastã naturã perfectã
nu-ti vãd gîndul, nici fapta.
Familia, patria mea!


Home