LIRICA FRANCEZA
René de OBALDIA
Nascut la Hong Kong în 1918, a repurtat succese în teatru cu piese pline de umor si fantezie ( G énousie , 1960, Le Satyre de la Villette , 1963, Le Général inconnu , 1964, Du vent dans les branches de sassafras , 1965, Le Cosmonaute agricole , 1966, Deux femmes pour une fantôme , Le Baby-sitter , 1971), a scris romane si poezii, volumul Innocentines , din 1969, fiind dedicat „copiilor si unor adulti”.
Cel mai frumos vers din limba franceza
Gaita gratioasa jemea-n porumbar
Iata, copii, asadar,
chiar de nu m-ati crede
cel mai frumos vers
al limbii franceze
a, oa, an, ar
Gaita gratioasa jemea-n porumbar
Poetul ar fi putut zice
spre satisfactia sa
Gaita uriasa mazarici ciugulea
Ei, bine, nu! Copii
poetu plin de jeniu
în delir scria
chiar c-o juma'de mîna:
Era ora divina cînd sub un cer strengar
Gaita gratioasa jemea-n porumbar
je, je, je, jeurile expira-n ji
aici gaita e scuturata
de jeniu de poet
poet care-i la fel
cu pasarea iesita din cuibar
iesita si ouata.
Ce galop!
Ce trena-n suspinare!
Ce elan subteran!
Cînd vei fi mare
copile, de-i avea o fata
prietena-englezoaica, rafinata
sa-i spui urechii ei denaturate
cest vers, cel mai frumos din limba toata
si care din galo-romana-i luat:
Gaita gratioasa jemea-n porumbar
Admirati asadar
vocale si consoane strîns legate
una de alta, pe aripi aplecate
mai admirati copii
aceste je-uri nesfîrsite, vii
toate je-urile injenioase ce suna-ntr-un glas
Gaita grat… Blaise! Trei ore sa-mi scrii fara pas!
Motiv.
Bate ritmu cu încaltarea-i rece
În capul gol al vecinului
De-o suta de ori îmi vei copia
Gaita gratioasa-n porumbar jemea
(Din vol. Inocentele / Innocentines )
Prezentare si traduceri: Claudia PINTESCU