FITILUL SI ULEIUL

Sotiei mele

Sîntem ca o umilã lampã
a unei alte si uitate vremi.
Seara coboarã cu-amenintãri,
ca un timp al trecerii-n neant,
dar sus, de pe suportul lãmpii,
flãcãruia puternicã,
desi micã si pîlpîietoare,
a biruit întunericul beznã.

Esti uleiul binecuvîntat si nesecat,
aur la privire si dulce la gust.
Sînt fitilul decolorat,
fir de atã gros sau un fir de iarbã.
Dacã nu ne risipim în iubire,
lumina nu arde.
Numai în perihorezã se aprinde flacãra mea
si toate se-mblînzesc în jur.

O, Dumnezeul meu, fã sã nu-mi lipseascã nici o clipã
acest ulei fericit
în necugetata tulburare a vietii mele.
Altfel, dupã cîteva scîntei înselãtoare,
voi rãmîne un capãt negru si lipsit de farmec
în apa nemiscatã a uitãrii.

Home