supunerea îngerului

Astept sã te transformi
în stîncã roasã de tãcere,
în sevã de arbore bãtrîn...

Mi se lovesc frazele de umbrã,
am pleoapele stropite cu nisip.

Strivesc o calã culeasã ieri.

Vãd mîna ta stîngã...
culegi un mac tresãrind,

Se destramã si versuri si apus...
tu ai întors ochii de la ele.

Doar firul ierbii din cîmpia dorintelor mele
ne rãsfatã fruntile
ce nici lut, nici frunze de octombrie
nu le vor mai simti atingerea...


VALSUL MUGURILOR

Se-ntorc spre tine
cîntece nemaicîntate
cu versuri nemairostite
se leagãnã
printre fibre si vene neîncercate încã.
Privindu-ti umbra – vezi...
în ochiul tãu de sticlã
se zbate o ultimã vocalã.
Dacã în fatã-ti cade grindinã,
chipuri si idei,
astepti cu teamã si zãresti nesfîrsitul!

LILIAC ÎNMUGURIT ÎN IANUARIE

Te-am cãutat prin primãvara
clipirilor de gheatã,
în ceatã ti-ai ascuns mîinile,
oglinzi crãpate.

Am privit cum tresãreai
la auzul tropotelor,
cai îsi toceau copitele titanice
în adînc de prãpastie.

Pe cer comete
îsi sfãrîmau trupul gol
prin atmosfera unui pãmînt decupat
sã-si spulbere amãgirea
lîngã tine.


NINSOARE LA APUS

În sufletul meu e o luminã
spre un apus lîngã o scoicã ciobitã.

S-a rupt aurora borealã
si ne-a învelit în stele.

S-a asternut peste noi ninsoare
fulgi
sub troiene de gînduri.

O culoare de cearã
îsi încearcã substanta
pe o fotografie cu soaptele noastre gemene.

Doar asa vor înflori trandafirii.

Home