/strong>



 



 

Jurnal de nomad

Mi-am găsit numele în calendar
bine ascuns într-o zi de decembrie.
N-am nici o legătură cu el
nici n-am bănuit că este acolo,
ca un clop vechi!
Cine stie cîþi l-au purtat!
Asa se iau bolile de la unul la altul.
Fug de mulþimi, le urăsc,
sînt subspecia joasă a singurătăþii,
replica ei în somn,
de aceea pot jura
că nu le-am aparþinut niciodată.
Femele greoaie se miscă prin stuful netuns
cu puii mistreþilor în pîntec.
Geamătul lor  poticnit
si zbaterea apei sub mal
se suprapun.
Nu-i de mine aici!
Locu-i prea lunecos.
Părăsesc albia
în căutarea unui gorgon
pentru necropola
celor pe care voi fi nevoie să-i ucid.

 

Vorbe

Si cum stătea oaia asa într-o coastă
în iarbă, l-a auzit pe păstor cîntînd
dar erau atît de aproape
încît i s-a părut că ea cîntă
si că s-a năzdrăvănit
însă mai tîrziu
si-a pus capul în piept, rusinată.
Iar dacă a murit păstorul
i s-a nălucit că-l vede si că-l aude
si de-atunci umblă prin lume în locul lui
si face tot ce făcea el.
Unii zic că sub blana oii
ciobanul se-ascunde
dar nimeni nu mai cată acolo
poate si de frică
să nu omoare mioara aceea nebună
si să nu dea decît de carnea ei.

 

Home