LIRICĂ HISPANICĂ
Luis García MONTERO
1958 (Spania)
PROBLEME DE GEOGRAFIE PERSONALÃ
Niciodatã nu stiu sã mã despart de tine,
rãmîn mereu cu rãceala cuvîntului nerostit,
cu teama unei întelegeri gresite,
cu golul inexistentei, ce apasã,
care, deseori, se transformã
în disperare.
Niciodatã nu stiu sã mã despart de tine,
eu nefiind cãlãtorul care rãtãceste
de la un aeroport spre altul,
nici insul care admirã masinile
strãbãtînd orasul în sens opus
(în una din ele trecusi si tu adineauri).
Niciodatã nu stiu sã mã despart de tine,
fiindcã eu sînt orbul care dibuie prin tunelul
mîinilor si al buzelor tale cînd zic adio;
sînt un orb incomod, care
gãseste cuvîntul potrivit,
dar nu stie sã-l pronunte.
Exilat de iubire,
eu nu pot sã mã îndepãrtez de fiinta ta.
În golul inexistentei mele, care-apasã,
evadez din mine
cãtre neant.
AMOR DIFICIL
Poate cã nu mã vãzusi,
poate cã nimeni nu mã vãzu asa, pierdut
si atît de confuz la coltul strãzii. Doar vîntul,
crezînd cã eu eram o piatrã,
a vrut sã renunte la fiinta mea.
Dacã te-as putea întîlni,
de te-as afla vreodatã,
as sti la sigur cum sã-ti explic totul.
Însã barurile cu clienti sau cele închise,
strãzile în plinã zi ori în noapte,
statiunile pustii,
sau cartierele aglomerate,
becurile si cabinele telefonice,
ulicioarele înguste si chiar coltul acesta al strãzii pustii,
nimeni nu stie nimic despre tine.
Eu îi tot zic vîntului
cã, dacã te-as întîlni cumva,
as sti numaidecît cum sã te îmbunez, iubito.
Traduceri din limba spaniolã de Ion RENITĂ
