Lui Bogda, Iola si Staszek
Calendarul are sãrbãtori si ceasuri
(Din volumul Lectia de limbã comunã - cicluri diferite)
CINE CE VISEAZA
Doamnei doctor Eva Sivinska
în jurul palatului cãrarea e bãtutã:
NALENCIUV. AL MEU
Sotiei mele, Stefania
Despre ce tac copacii din Nalenciuv
*) Klak - fost custode la muzeul din Nalenciuv.
(Din ciclul Nalenciuv)
(Traduceri de Alexandru G. SERBAN)
POSIBIL TESTAMENT (ADVENTUL)
ale sale-vin prietenii în vizitã
(ei nu-s niciodatã prea multi).
Primul mi-a adus o ramurã
de brad cu o lumînare - aprinsã -
sã fii ca focul - zice - si sã duci
luminã...
Cel de al doilea-mi dã creionul
si un petic de hîrtie: lasã mãrturie -
zice - nici o zi fãrã a scrie...
Cel de al treilea - mi-a venit cu azimã
gingasã ca un fulg de nea: sã fii pîine -
zice - sã renascã speranta-n tine...
Cel de al patrulea în prag s-a oprit
si ne-a chemat: fratilor stelele sînt
sus si Bethleemul e departe - puneti scurta
si la drum...
Noi am fost piatrã si vînt - am fost miere de stup
am fost ancorã pînã ce cuvîntul
s-a fãcut copil - am vrut mereu
sã fim cei dintîi dar n-am fost niciodatã
cei de pe urmã.
stam prima oarã în fata portii
vedeam copacii cum îsi dau mîna
perechi iar lumina se scurgea pe pietre
netede
marmura sclipea pe fundamente.
Nalenciuv
este micul meu Capernaum
mã bucurã sau mã doare pe al meu drum
deasupra pragului atîrnã o pancartã
“Echipa protesteazã împotriva schimbãrii
directorului...”
Doamna doctor îmi dã permisul
cãtre casã - cãtre cer (nu este necesar sã
precizãm)
sentinta a fost confirmatã de aparat: “vei porni totul
de la început...”
Palatul
un soi de cuib de lebãdã
învelit jur-împrejur în verdeatã -
cu crucea pe piept rãsculatii Golgotei -
lunci pe jumãtate sãlbatice si
trei cai jucãusi ce se-avîntã -
pe o schitã semnatã Andriolli -
anul picturii 1880.
Micul si iutele Iordan curge
peste praguri si roade piatra
pic cu pic
Domnul trage ultima liniutã înainte de
apus
cineva cu o lanternã intrã în parc:
este oare stãpînul locului sau
un oaspete sosit de ieri
cautã stalele ori numãrã copacii -
palatul alb ca o trãsurã uriasã
pluteste
pe oglinda cerului argintie.
cercînd sã ghiceascã în oglinzi de ape
condamnãri si cicatrici - timpul
nu se mãsoarã la fel
pentru fiecare si nu orice cuvînt
poartã în el
amintire -
pãsãri se trezesc înainte de rãsãrit
umbre rãsar printre castani - domnul
Slovacki a iesit deja la plimbare
(de data asta fãrã binoclu)
pinii si molizii stau
în pînze si schite la Andriolli -
Sienkiewicz cu o cãmasã cãzãceascã
iese pe veranda-naltã
Zeromski vine cu batista-n gurã
pe fugã - ceva
îl roade dinãuntru -
ce zice de asta preastimatul doctor?
prea frumoasa Eva din casa Szelburg
nu cunoaste încã întortocherile
de pe drumul cel mai drept
orele de drum sînt tot mai lungi
sã pierzi ceva e tot mai usor
si tot mai greu este sã îndrãgesti
ceva
ca un voal de toamnã a zburat
de pe banca de sub casa Iablusco
salul pufos purtat de vînt
as doamnei Kazimiera - mãcar acum
custodele Klak*) va fi de ajutor -
îl roagã de mult rãtãcitoare
Illa**)...
nori cenusii se preling pe cer
teii îsi deschid inima
pentru pãsãri
un înger înarmat a blocat
drumurile
s-a pierdut rãutãciosul Kmicit***)
din epopee a rãmas doar casa
Babinicz.
**) Illa - Kazimierzallakowiczowna, poetesã si traducãtoare,
evacuatã între 1939 si 1947 în Transilvania.
***) Kmicit - personaj din epopeea “Pan Tadeusz” de A. Mickiewicz.
