TINERI AUTORI
Angelica MIHALCEA
Spovedanii pe marginea textului
*
doamne, sub teasta adun pietre mici
însiruite ca pentru un dig
una pe alta ele, pietrele
se împing
una pe alta se tin, se tocesc
amintiri rotunjite
si totul, doamne
se misca încet, greoi într-un ritm
de tectonica muta
cu un fel de scrîsnet inaudibil
de moara ce macina aerul dintre pietre
în cazna trecerii prin strunga
mereu mai îngusta.
lent cimentat – spatiul irespirabil dintre cuvinte.
* pe-aici numai viermii, doamne
pe-aici numai viermii
dinauntru-nafara, pacatele mele
pacatele mele,
mi-au mîncat bratul cu care as fi putut sa ma-nchin
mi-au intrat prin gîndul cel bun
pacatele mele,
pacatele mele,
au trecut viermii si locul e gol
si locul e
gol
*
cu mîna cu mîna cu mîna
cu ziua cu ziua cu ziua
zilier pe mosia lui Tata
cern si nu mai adun
cern si nu mai stiu
cîte cad
cîte-mi mai ramîn
tocate marunte taiate împartite
vîntului maturate
boabe boabe boabe
trudite aiurite în hauri
umfla-mi, doamne
sacul ros de piele
sa mai pot sa-mi tin în el
cîte-un fir de fir de gînd
doamne, sita rea mai sînt
timp respir
*
doamne, am numai doua mîini
doamne, am doar un singur creier
doamne, cu mîinile îmi rostogolesc creierul
putin cîte putin
îi fac loc printre uriasi
îi fac loc printre pitici
îi fac loc printre straini
îi fac loc printre neamuri
ou batrîn si lipsit de puteri
îl port cu grija si-i tin de urît
si nu-l întreb nimic
si el nu-mi raspunde nimic
doamne,
si el nu-mi raspunde nimic