TINERI AUTORI

 

Angelica MIHALCEA

 

Spovedanii pe marginea textului

 

*

doamne, sub teasta adun pietre mici

însiruite ca pentru un dig

una pe alta ele, pietrele

se împing

una pe alta se tin, se tocesc

amintiri rotunjite

si totul, doamne

se misca încet, greoi într-un ritm

de tectonica muta

cu un fel de scrîsnet inaudibil

de moara ce macina aerul dintre pietre

în cazna trecerii prin strunga

mereu mai îngusta.

lent cimentat spatiul irespirabil dintre cuvinte.

 

* pe-aici numai viermii, doamne

pe-aici numai viermii

dinauntru-nafara, pacatele mele

pacatele mele,

mi-au mîncat bratul cu care as fi putut sa ma-nchin

mi-au intrat prin gîndul cel bun

pacatele mele,

pacatele mele,

au trecut viermii si locul e gol

si locul e

gol

 

*

cu mîna cu mîna cu mîna

cu ziua cu ziua cu ziua

zilier pe mosia lui Tata

cern si nu mai adun

cern si nu mai stiu

cîte cad

cîte-mi mai ramîn

tocate marunte taiate împartite

vîntului maturate

boabe boabe boabe

trudite aiurite în hauri

 

umfla-mi, doamne

sacul ros de piele

sa mai pot sa-mi tin în el

cîte-un fir de fir de gînd

 

doamne, sita rea mai sînt

timp respir

 

*

doamne, am numai doua mîini

doamne, am doar un singur creier

doamne, cu mîinile îmi rostogolesc creierul

putin cîte putin

îi fac loc printre uriasi

îi fac loc printre pitici

îi fac loc printre straini

îi fac loc printre neamuri

 

ou batrîn si lipsit de puteri

îl port cu grija si-i tin de urît

si nu-l întreb nimic

si el nu-mi raspunde nimic

 

doamne,

si el nu-mi raspunde nimic

 

Home