Henri MICHAUX
Odihnă în amărăciune
Amărăciune, gropar al meu,
Amărăciune, ia loc,
Odihneste-te,
Să ne odihnim putin împreună,
Odihneste,
Mă pătrunzi, mă cufunzi, mărturii îmi strîngi.
Îti sînt ruină.
Al meu teatru, liman si vatră,
Pesteră de aur,
Viitor, mamă bună, zare.
În limpezimea ta, în a ta nesfîrsire, în scîrba
mea,
Mă părăsesc pe mine.
Henri Michaux, «Repos dans le malheur», extras din Poèmes,
în volumul Plume, Precedat de Lointain intérieur, Paris, Éditions
Gallimard, NRF, 1963, p. 83.
Sîngele meu
Zeama sîngelui meu în care mă scald
Îmi este dascăl, mantie, femei.
Nu are pojghită. Face farmece, se împrăstie.
De geamuri mă umple, de granit, de cioburi.
Mă destramă. În tăndări vietuiesc.
În tuse, în groază, în transă
Palate îmi înaltă,
În pînze, urzeli, necurătii
Le aprinde.
Henri Michaux, «Mon sang», extras din Poèmes, în
volumul Plume, Precedat de Lointain intérieur, Paris, Éditions
Gallimard, NRF, 1963, p. 84.
Gînduri
A gîndi, a trăi, învolburată mare;
Eu – acesta – tremur,
Nesfîrsire ce dintr-odată freamătă.
Umbrele unor lumi mărunte,
Umbrele umbrelor,
Cenusa aripilor.
Gînduri plutind ca prin farmec,
ce înlăuntrul nostru vă strecurati, printre noi, dincolo de noi,
fără a ne da lumină, fără pe undeva să intrati;
străine în adăposturile noastre,
mereu umblînd cu zvonuri,
praf pentru desfătarea si risipirea
vietii.
Henri Michaux, «Pensées», extras din Poèmes, în
volumul Plume, Precedat de Lointain intérieur, Paris, Éditions
Gallimard, NRF, 1963, p. 88.
În noapte
În noapte
În noapte
m-am contopit cu noaptea
cu noaptea fără de sfîrsit
cu noaptea.
A mea, frumoasa de ea, a mea.
Noapte
Noapte de nastere
Care cu strigătul meu mă umple
Cu ale mele spice.
Tu care mă cotropesti
Care faci vîj vîj
Care faci vîj împrejur
Si fumegi, esti într-atît de adîncă
Si urli
Esti noapte.
Noaptea care zace, neînduplecată noapte
Si fanfara ei, si limanul
Liman în sus, liman pretutindeni,
Liman ce soarbe, rigă îi este apăsarea, si totul se încovoaie
sub ea
Sub ea, sub mai subtirele decît un fir
Sub noapte
Noaptea.
Henri Michaux, «Dans la nuit», extras din Poèmes, în
volumul Plume, Precedat de Lointain intérieur, Paris, Éditions
Gallimard, NRF, 1963, p. 92-93.
Dar tu, cînd vei veni tu?
Dar Tu, cînd vei veni tu?
Într-o bună zi, întinzîndu-Ti mîna
spre mahalaua unde locuiesc,
în clipa pîrguită în care cu adevărat mă topesc;
într-o secundă fulgerătoare,
smulgîndu-m¬ă cu groază si trufie
din trupul meu si din trupul încrustat
al gîndurilor-imagini, nesăbuit univers;
adînc în mine coborînd sonda hidoasă,
burghiul jalnic al prezentei Tale,
ridicînd dintr-o răsuflare pe a mea scursură
abrupta si neînvinsa Ta catedrală;
aruncîndu-mă nu ca pe o fiintă omenească
ci proiectil în linie verticală,
VEI VENI.
Vei veni, de existi,
atras de neîmplinirea mea,
odioasa mea libertate;
tîsnind din Eter, de oriunde, din străfundul
eului meu răscolit, pesemne;
în nesăbuinta Ta chibritul azvîrlindu-l;
si adio, Michaux.
Sau poate ce?
Niciodată? Nu?
Spune, Lozule Mare, peste cine vrei asadar să cazi?
Henri Michaux, «Mais toi, quand viendras-tu?», extras din Poèmes,
în volumul Plume, Precedat de Lointain intérieur, Paris, Éditions
Gallimard, NRF, 1963, p. 98-99.
Selectie si traduceri de Luiza PALANCIUC
