POEZIE FRANCEZĂ

Louis MERCIER

Siesta
În curtea fermei – tipenie. Boii bătrîni,
Sătui în fata ieslei somnolează.
Pe peretii ai căror chirpici sînt în ultima fază,
Lucesc niste secere. Un oblon se hîieste-n tîtîni.

Pe snopii de secară ce-s parcă niste lîni
Imblăcitorii de la arie s-au culcat de amiază
La umbra clăilor ce, proaspătă,-i veghează
Si-n vis le-aduce murmur de fîntîni.

În aer zumzăie invizibilul roi
Iar briza aduce miros sănătos de trifoi
A cărui floare se răscoace la soare.

Vorace, un cîrd de găini năvăleste
Căci un cocos le strigă-n gura mare
Si, cum toti dorm, se-nfruptă boiereste.

În pădurea bătrînă
Un cer de toamnă-apasă pădurea-ntunecată.
Sub crengi este umed si destulă căldură
Si boltă închipuie frunza matură;
Un somn tenebros peste arbori stă gata să cadă.

Mirosul pămîntului reavăn ne-mbată;
Vegetatia moartă-l îngrasă din nou pe măsură;
Cotloanele sumbre sînt pline de floră impură
Si carnea buretilor fumegă-n seara, bogată.

Noaptea calcă pe muschi. Nu se miscă nimic.
Mîhnite fiindcă le cad fulgii, tac păsărelele chitic
Si vîntul si izvoarele rămîn fără glas.

Arareori, cuprinsă de febră cîte-o ghindă
Simte c-a venit vremea din ram să se desprindă
Spre a-si afla odihna rîvnită-n solul gras.

În româneste de Ion ROSIORU