„CEEA CE ENERGIZEAZĂ POEZIA AMERICANĂ CONTEMPORANĂ
SE DATOREAZĂ POETILOR CARE SCRIU DIN SI DESPRE EXPERIENTA MARGINALITĂTII”
Dialog cu poeta americană Shara
McCALLUM
SCURTĂ PREZENTARE BIO-BIBLIOGRAFICĂ
Song of Thieves / Cîntecul Hotilor, 2003 (University of Pittsburgh
Press); The Water Between Us / Apa care ne desparte, 1999 (University of
Pittsburgh Press).
CUM V-ATI DESCRIE OPERA POETICĂ ÎN CEEA CE PRIVESTE
TEMATICA, STILUL SI CREZUL ARTISTIC?
De cele mai multe ori scriu despre experiente personale, pe care încerc
să le plasez într-un context cultural si politic cît mai amplu.
Am fost crescută în Jamaica si scriu, bineînteles, despre asta.
Istoria familiei mele combină rase, etnii, nationalităti si religii, si aceste
confluente îmi influentează scrisul în moduri neasteptate. Femeie
fiind, scriu, deasemenea, despre vietile altor femei, reale sau inventate.
Stilul mi-a fost descris ca “simplu” si “relaxat” dar si ca “exuberant” si
“imagistic.” Cred că aceste descrieri antitetice captează tensiunea poetică
pe care sper, întotdeauna, s-o obtin în poeziile mele, mai ales
la nivelul limbajului. Scriu în engleza standard, dar si în dialect
jamaican. În ceea ce priveste crezul meu artistic... as spune că fiecare
poezie este despre ceva pierdut si irecuperabil, si astfel fiecare cuvînt
devine o elegie.
CE NE PUTETI SPUNE DESPRE EDUCATIA DUMNEAVOASTRĂ CA POET?
CE ALTI SCRIITORI SAU ARTISTI V-AU INFLUENTAT OPERA SI FORMATIA LITERARĂ?
Am beneficiat de o educatie formală în ceea ce priveste poezia, în
sensul că am urmat cursuri de poezie si de creatie literară în general,
la universitate. Am avut ocazia să studiez cu profesori minunati, la rîndul
lor poeti, care mi-au făcut cunostintă cu traditia poetică anglo-saxonă.
Dar educatia mea de poet nu se limitează, bineînteles, la ce-am studiat
în scoală. Continui să citesc cu aviditate. Printre primele influente
se numără John Keats si Wallace Steavens, de la care continui să învăt.
Lucille Clifton si Louise Gluck au exersat o influentă deosebită asupra versurilor
mele în perioada în care lucram la primul manuscris. În
ultimii ani am făcut eforturi să citesc poeti a căror operă este foarte diferită
de a mea, cel putin în privinta stilului. Printre poetii pe care-i
admir se numără Yehuda Amicha, Li-young Lee, Agha Shahid Ali, Yusef Komunyakaa,
Adrienne Rich, George Seferis, Federico Garcia Lorca, Derek Walcott si lista,
bineînteles, continuă.
CE ATI DORI SĂ STIE CITITORII DESPRE POEZIA PE CARE ATI ALES-O SPRE A FI
TRADUSĂ ÎN ROMÂNESTE?
Poemul “The Land of Look Behind” / “Tărîmul Privirilor Întoarse,”
[tradus, partial, în aceste pagini] foloseste, în anumite sectiuni,
dialectul Jamaican. L-am ales pentru că îl consider ca fiind reprezentativ,
din punct de vedere tematic si stilistic, pentru poezia mea în general.
Titlul poemului face referintă la o regiune din Jamaica în care au
locuit si încă mai locuiesc Maroonii [tr.? “the Maroons”]. Titlul dezvăluie
ceea ce consider a fi menirea mea ca poet: precum sotia lui Lot (care apare,
de altfel, într-una din poeziile din cel mai recent volum), încerc
să înteleg ruinile istoriei.
CUM VEDETI STAREA POEZIEI AMERICANE LA ORA ACTUALĂ?
Asta e o întrebare grea si nu stiu dacă detin o perspectivă destul
de amplă pentru a răspunde. În acelasi timp, cred că perceptia mea
în ceea ce priveste poezia americană e oarecum “contorsionată,” influentată
fiind de anumite preferinte si interese poetice. Pe de altă parte, trebuie
cel putin să mentionez că ceea ce energizează poezia americană contemporană
se datorează poetilor care scriu din si despre experienta marginalitătii.
Un poet precum Agha Shahid Ali [decedat], de exemplu, a cărui opera rămîne
îndatorată si formelor poetice Vestice dar si celor persane, reuseste
să îmbrătiseze cu originalitate numeroase traditii si puncte
de vedere. Acesta-i tipul de poezie care mă fascinează si care, după părerea
mea, (re)defineste notiunea de poet american.
CÎT DE FAMILIARIZATI SÎNTETI CU POEZIA EST-EUROPEANĂ CONTEMPORANĂ?
Sînt familiarizată mai ales cu opera poetilor polonezi Czeslaw
Milosz, Wislawa Szymborska, si Adam Zagajewski, si cu cea a poetei ruse Anna
Ahmatova. Am citit si alti poeti est-europeani în traducere, dar numai
din antologii, fără să le aprofundez opera, din păcate. Îmi place în
mod deosebit poezia poetului ceh Miroslav Holub, si cea a lui Dan Pagis,
desi nationalitatea celui din urmă e mai greu de „etichetat” (născut în
Bucovina [România], crescut în Viena, supravietuitor al lagărelor
naziste, emigrat în Israel). Sînt recunoscătoare celor două antologii
care mi-au înlesnit contactul si trezit interesul pentru poezia est-europeană:
The Poetry of Survival: Post-War Poets of Central and Eastern Europe si Another
Republic: 17 European and South American Writers. Traditia surrealistă care
pare să se fi născut din necesitatea poetilor est-europeni de a rezista si
confrunta cenzura si represiunea este tulburătoare. Mă interesează, deasemenea,
modurile în care poeti care scriu din mijlocul acestei traditii, precum
Charles Simic (care e din Belgrad, desi considerat de multi ca fiind
poet American), influentează poezia americană.
Shara McCALLUM
Din “Tărîmul Privirilor Întoarse”
pentru D.W.
Prolog
În întunericul dinaintea zorilor
lanuri de trestie de zahăr fosnesc în vînt.
Copiii dorm, iar brotăceii
li se strecoară murmurînd în vis.
De-a lungul insulei, sunetele asteptării
trimit ecouri înainte ca dimineata să apară,
înainte ca strigătul cocosului
să deschidă soarele.
Povestea-i demodată. Îmi spui
c-ai auzit-o deja de-atîtea ori.
Atunci ghiceste-mi asta
ba mai bine aia.
Ghiceste-mi ghicitoarea
Sau mai bine nu.
2.
Fiecare poveste se desamblează
precum un peisaj.
Ca-ntotdeauna,
femeile se-adună la pîrîu,
să clătească rufe, să bată toalele
de bolovani, storcindu-le apoi
în bratele deschise ca niste aripi si cîntînd,
cu mîini precum cearsafurile strălucind în miezul zilei,
în lumina după-amiezii,
în misteriosul amurg.
Pe scările infirmieriei, cu ochi înnourati
de cataracte, un bătrîn ciopleste
un ciot de lemn. Si cum s-o spun?
N-am înteles mai întîi, crezîndu-l
doar un alt bătrîn negru si cu ochii vinetii
ca multi altii de pe această insulă – dar
cînd plăsmuirea i s-a ivit dintre palme, i-am înteles claritatea,
ghidată de greutatea oarbă a memoriei,
credinta:
vălul de care-l port.
3.
Pe propriul meu tărîm
am devenit turistă,
vizitatoare din străinătături. Desi odată,
copil fiind în grădina bunicii,
mă-nvîrteam sub crengi înflorite,
Si-ntreaga lume se apleca atunci spre mine
ca-ntru-un caleidoscop de nuantă si parfum.
Si cîntam:
Lămîiul cel frumos
si floarea dulce de lămîi.
Dar fructul săracei lămîi
nu-ti place să-l mînînci.
………
5.
Spre seară, dealurile se retrag în întuneric.
Ceata mov a amurgului mai întîi,
apoi noaptea făcîndu-se comodă, revărsîndu-si fustele
de tifon peste verandă.
E ora cînd
o altă lume se trezeste
să-i ia locul celei de acum:
cosasii-si intonează cîntul,
Stelele fredonează-n cor pe cer.
Licuricii sclipesc
fără o tintă sau directie anume.
Si numai iarba răspunde.
7.
Epilog
As fi vrut să-ti spun
o altă poveste.
As fi vrut să fiu un cîntec,
dansul dintre
noaptea care ne înfăsoară si
ziua tesută înlăuntrul ei.
Interviu si traduceri realizate de Mihaela MOSCALIUC
