Marius CHELARU

 

Unde au disparut minotaurii?

 

Lumea scriitorilor este, fara doar si poate, una de un farmec aparte, cu boema, stralucirea dar si aspectele ei mai putin luminoase. A trai în aceasta lume, a cunoaste personalitati ale universului literelor, este în sine o aventura. Marin Codreanu a avut sansa sa patrunda dincolo de cortina, sa traiasca sau sa fie martor la diverse întîmplari din viata unor astfel de personaje. Si, daca nu le-a „însailat într-un caiet de însemnari, note de jurnal, fise” motiv pentru care considera ca cele 14 evocari pe care le va publica Sînt oarecum „lipsite de metoda, de exegeza si de aluat exhaustiv”, a decis sa le adune în doua volume. Este o carte care poate fi interesanta pentru cititori, mai ales cei tineri, dar nu numai, cred, si pentru ca se refera la o perioada istorica întunecata de socialism, de „epoca de aur” cu tot ce a însemnat ea.

Primul cuprinde 7 „evocari”, „simple reproduceri mentale, extrase/ selectate din noianul de amintiri… filtrate prin fluxul memoriei afective”: Ultimul Socrate (Petre Tutea), N-a fost sa fie (Nicolae Ciobanu), Gheorghe Pitut printre stelele fixe (Gheorghe Pitut), Dan Laurentiu iubit si contestat (Dan Laurentiu), Virgil Mazilescu, un Bacovia dupa Bacovia (Virgil Mazilescu), Mircea Ciobanu, un luptator pîna la capatul puterilor , (Mircea Ciobanu), Marius Robescu, un spirit însetat de real (Marius Robescu).

Sînt însemnari în care cei portretizati Sînt pusi cel mai adesea într-o lumina pozitiva, favorabila, cu generozitate si, de multe ori, cu caldura. Putem spune ca Marin Codreanu este un om pentru care prima impresie chiar conteaza, majoritatea „portretelor” sale literare fiind schitate în lumina primei întîlniri cu scriitorul respectiv. Sînt în aceasta carte întîmplari de tipul celor pe care, de buna seama, nu le poti gasi într-o istorie a literaturii, daca scriitorii respectivi îsi vor dobîndi locul într-un astfel de tom, dar lumineaza frînturi din viata lor. Sînt, totodata, aspecte dintr-o vreme în care scriitorii parca erau mai solidari si, în ciuda acceselor tipice de orgoliu, colegialitatea îsi gasea mai lesne locul. Parca. Toate aceste „portrete” literare Sînt schitate într-o lumina nostalgica, aducînd aminte de acel sepia al fotografiilor de epoca atît de aproape, totusi, de inima noastra prin caldura pe care o degaja. Si, în fond, poate minotaurii nu dispar. Prin puterea scrisului lor sau, poate, si a prietenilor si cititorilor din totdeauna care îi vor pastra în inima.

 

[Marin Codreanu, Unde au disparut minotaurii? Evocari si amintiri , Editura Muzeul Literaturii Române, Bucuresti, 2004]

 

 

Lumile lui Argus

 

Poate ca titlul cel mai potrivit pentru recenzia aceasta ar fi Lumile lui Argus sau despre vizionarism într-o lume care pare a înclina mai mult catre tern sau care îmbraca tot mai mult haina pragmaticului.

Cartea lui Catalin Ghita (care, tot în 2005, a publicat si Ipostaze ale actului critic 1, eseuri si cronici literare) abordeaza un subiect destul de putin cercetat în lucrari teoretice de amploare, care sa-i fie dedicate exclusiv, atît în Occident, cît si la noi (în afara de contributii precum cele ale Ioanei Em. Petrescu si Eugen Negrici 2): poezia vizionara si morfotipologia ei.

Dintru început autorul tine sa defineasca modul în care întelege viziunea/ evolutia semantica a termenului, într-un palier plurilingvistic, maniera în care îl va aborda, structurîndu-si, de altfel, lucrarea pe sectiunile: Introducere, Morfologia (1. Eul si starea acestuia, 2. Factorii inductori, 3. Produsul ), Tipologia I ( Paradigma poeziei vizionare – William Blake , cu 1: Tripla antinomie ca modalitate de aglutinare a viziunii si alte consideratii teoretice, 2. Viziunea ca summum aperceptiv: structura ternara a actului profetic), Tipologia II (Instante vizionare în poezia româneasca, cu: 1. Precursorii posibili, 2. Clase poetice si figurile lor tutelare), o Concluzie si o (consistenta) Bibliografie.

Sectiunile de rezistenta sînt legate de „eu” si manifestarile/ starea acestuia, factorii care pot induce viziunea (ideali: inspiratia, imaginatia, visul si formele subiacente; empirici: factori maladivi, alcoolul si stupefiantele) si viziunea „propriu-zisa” care trebuie legata de un timp/ spatiu anume, putînd fi posibil de exprimat în scris sau doar înregistrata la nivel experimental. În acelasi timp, pentru a elimina eventualele (posibile) confuzii, autorul subliniaza ca, desi nu a pierdut din vedere ideea de viziune „ca experienta factuala”, analizele sale si judecatile categoriale sînt operante doar la nivelul textual. Catalin Ghita construieste morfotipologia vizionarismului decelabil în poezie pornind de la un diptic: teoria asupra ideii de viziune/ familiei lexicale a conceptului si, pe de alta parte, explicarea modului în care continutul vizionar poate fi regasit în creatia poetica (ca praxis al vizionarismului). Numele creatorilor a caror opera este analizata, în context, au fost alesi de autor, dupa cum afirma, în masura în care i-a considerat „fertili din punct de vedere al hermeneuticii literare”.

În acelasi timp, autorul tine sa sublinieze ca, în opinia sa, vizionarismul poetic nu poate fi considerat doar apanajul romantismului, fiind manifest „în aproape orice opera literara si curent ideologic”.

Am dorit, în primul rînd, sa semnalez aparitia unei carti care, personal, consider ca trebuie sa i se acorde atentie nu doar pentru curajul autorului de a se înhama la o lucrare complexa, pe un teritoriu destul de putin batut, folosind si o terminologie pe alocuri cu accente novatoare. Este o lucrare atent structurata, cu interpretari interesante, cum consider ca este si maniera în care integreaza în studiu diversele spatii literare (inclusiv cel românesc), prin comparatii si paralele argumentate/ sprijinite pe un material bibliografic vast, „exploatat” atent (nume mai mult sau mai putin „sonore”, dar, cred, pertinent aduse în discutie, în cea mai mare parte) si pe un bagaj informational notabil. În „viziunea” mea, una dintre sectiunile cele mai interesante, poate mai mult decît Produsul , sau chiar Instante vizionare în poezia româneasca , este Factorii inductorii, mai ales 1.2.1. Factorii ideali, cu subdiviziunile Imaginatia, Inspiratia , Visul si formele subiacente .

Una peste alta o lucrare serioasa, densa, care cred ca va retine atentia cititorilor, fie ei de specialitate sau nu.

 

[Catalin Ghita, Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare , cuvînt înainte de Eugen Negrici, Editura Paralela 45, Pitesti, 2005]

 

 

Note dintr-un jurnal de lector

 

 

Dumitru Ion Dinca, scriitor si publicist, cunoscut nu doar pe meleagurile buzoiene, autor a mai mult volume de versuri, proza, publicistica, eseuri 3, publica acum aceste interesante „note de lectura” pe marginea cartilor unor scriitori buzoieni. Textele în cauza, marturiseste, „nu sînt altceva decît notele secrete ale autorului rupte dintr-un jurnal de lector” ( În loc de cuvînt înainte – Ofensiva provinciei , p. 9).

Poate ca nedumerirea/ frustrarea si chiar umilintele inutile la care, spune autorul, sînt supusi scriitorii din provincie sa fi atîrnat greu în balanta atunci cînd a cumpanit daca sa alcatuiasca un astfel de volum (cum se vede în introducerea sa, si nu numai), poate, mai curînd, dorinta de a face un demers concret prin care sa arate ca autorii de pe meleagurile sale merita atentia. Fapt este ca sînt adunate în volum cronici/ „note de lectura” pe marginea cartilor unor autori precum: Gheorghe Andrei, Paul Andone, Irimia Balescu, Valeriu Bistriceanu, Stan Brebenel, Constantin Braescu, Adrian Cojocaru, Florea Costache, Gheorghe Ene, Nicolae Gîlmeanu, Ion P. Iacob, Mircea Ichim, Marin Ifrim, Dorel Istrate, Dorin Ivan, George Lixandru, Mihai M. Macovei, Dan Manolescu, Constantin Marafet, Lucian Manailescu, Doina Micu, Dumitru Pana, Nicolae Pogonaru, Elena Radu, Mihai Salcutan, Ion Stanciu, Corneliu Stefan, Valeria Taicutu, Nicolai Taicutu si George Vioreanu.

Este un „jurnal de lector” interesant, judecatilor de valoare si analizelor adaugîndu-li-se pagini scrise cu „mîna” publicistului-reporter, dar si schite de portret din cîteva „tuse”, menite poarca a ne apropia mai mult autorii, a-i „scoate” din ipostaza de „nume pe hîrtie”. Imaginea este accentuata si de scurtele imersiuni în biografia/ universul unora dintre acestia. Si, nu în ultimul rînd, o calatorie în „lumi paralele”, cea a autorilor (inclusiv cum se vede prin/ din creatiile lor), si cea a lui Dumitru Ion Dinca, asa cum i-a întîlnit pe unii dintre ei într-un loc/ un moment cu o semnificatie anume în biografia lor sau/ si istoria urbei/ tarii. Am putea exemplifica prin întîlnirea cu Stan Brebenel, „în perioada euforica de dupa decembrie 1989”. Astfel apar, firesc, în dezvoltarea textului, si alte personaje din trecut sau din zilele noastre (fara a avea în vedere o ordine/ o legatura anume, de la Pamfil Seicaru – în episodul cu statuia presupusa a Ecaterinei Teodoroiu – la, de exemplu, Petre Roman, Dan Matei Agaton sau, din partea locului, Octavian Mosescu s.a.). Dumitru Ion Dinca foloseste orice ocazie pe care o considera potrivita pentru a-si exprima opiniile privitor la peisajul literar local sau în general, la societate (mai ales literara), la diversele tabere, grupuri si grupuscule, controverse, lupte de culise s.a.m.d. la relatiile dintre diverse personaje ale lumii literare din România.

Carti precum aceasta semnata de Dumitru Ion Dinca sînt, una peste alta, cu atît mai utile cu cît, dincolo de opiniile exprimate, de cum apreciem maniera sa de a discuta pe marginea unei opere literare, a unui personaj anume, pot însemna o sursa de informatii, cu precadere relativ la peisajul literar buzoian.

 

[Dumitru Ion Dinca, Scriitori buzoieni de azi, Jurnal de lector, Editura Rafet, Rîmnicu Sarat, 2005]

 

 

Cronici de întîmpinare

 

Poate ca una din problemele la care lumea scriitorilor buzoieni ar trebui sa reflecteze este si aceea ca, în fapt, fenomenul literar local nu a fost urmarit/ discutat programatic, constant, atît cît ar fi (de) dorit. Aparitia titlurilor semnate de autorii buzoieni a fost sesizata mai curînd la eventualele lansari, în cronici (majoritatea foiletonistice, de întîmpinare) din presa mai ales locala, si mai putin în volume de critica si teorie literara. Din cîte cunosc, multe din cartile autorilor buzoieni (din motive care tin si de lipsa banilor, dar si de absenta unui program local de achizitie a creatiilor literare, poate cu precadere a scriitorilor locali) nu pot fi consultate în biblioteci. Asa stînd lucrurile, este cu atît mai dificil celor din afara Buzaului sa intre în posesia cartilor scrise de buzoieni sau, macar, sa fie la curent, în timp util, cu cele care apar. Ce sa mai vorbim despre reviste si articolele care apar în acestea… Nu cred ca pentru multe dintre orasele mari ale tarii noastre situatia este diferita. De multe ori pur si simplu nu afli despre aparitia unei lucrari care poate fi de valoare sau importanta, pentru tine cel putin, pentru ca nu avem o baza de informare bine pusa la punct. Desigur, s-ar putea spune, exista acele cataloage ISBN-ISSN. Evident, dar cred ca destul de putini stiu exact cum sa le acceseze. Sau baza de date privind semnalele editoriale. Si aici este o întreaga poveste, pe care cei în bransa o înteleg mai bine, tinînd si de aspecte comerciale, si de tiraje, de bani la urma urmei – sau poate mai întîi.

Cel putin din aceste motive, dar si de altele care tin de calitatile cartii lui Stan Brebenel, aparitia acestui volum este binevenita. Cronici de întîmpinare poate fi considerata, în opinia lui Dumitru Ion Dinca, prima carte de critica literara care a aparut în Buzau dupa 1944 4.

Textele reunite în acest volum (privind creatiile scriitorilor buzoieni sau de prin împrejurimi, ori pur si simplu „prieteni ai Buzaului”) au aparut, majoritatea, în paginile cotidianului buzoian Opinia . Sînt recenzate cartile unor autori precum: Ion Rosioru (nascut în Mînzalestii de Buzau si traitor la Hîrsova), Dumitru Ion Dinca, vrînceanul Dumitru Pricop (cu trei cronici), Marin Ifrim, Valeria Taicutu, Nicolae Gîlmeanu, Grigore Buga, ieseanca Diana Deleanu si Mihai M. Macovei, Anatolie Panis, Nicolai Taicutu, Traian Cristea, Nicoleta Cristea, Ludmila Dumitru (cu pseudonimul My Alma), Constantin I. Stan, Constantin Denes, Vasile Blendea, Valeriu Nicolescu (coordonatorul colectivului care a lucrat la monografia despre Palatul Comunal din Buzau), Gheorghe Petcu, Nicolae Pogonaru, Lucian Manailescu, Ion Nica, Girel Barbu, Dorin Ivan.

Volumul se încheie cu cîteva texte scrise în registru asemanator cu cele reunite în volumul cu titlul Asasinii sperantei, cu nuanta de pamflet ( Victorianul, Cei cu tîntari în urechi, Piticii de pe creier ).

Pentru Stan Brebenel a scrie despre o carte înseamna practic sa „comunice” cu scriitorul si opera acestuia, cum ar face-o atunci cînd ar sta cu sufletele asezate alaturi la o masa pe care cuvintele sînt asezate la vedere, ca sa poata fi „judecate”, apreciate, mîngîiate pentru felul în care „aduc” realitatea pe pagina de hîrtie. Autorul cauta nu doar sa recenzeze cartea ci, adesea, sa si faca schite de portret, chiar „descrieri” de suflet ale autorilor, suficient de atent pentru a sesiza cînd risca sa alunece în encomiastic (Ion Rosioru – sensibil, cu suflet mare, emotiv, profund, romancier valoros s.a.; Dumitru Ion Dinca: cu stiinta mînuirii cuvîntului, subtil, profesionist s.a.; Dumitru Pricop: relaxat si relaxant, de o generozitate princiara în poemele sale, „print al cuvintelor”; Valeria Taicutu: construieste cu migala un scenariu demn de Hollywood, topica fluenta, multiple disponibilitati stilistice, vocabular ales, bogat s.a.m.d.).

Pentru mai fiecare dintre autori Stan Brebenel are cîte „o vorba buna”, pentru ca, în fond, este evident ca si-a dorit un demers mai curînd pozitiv, decît o critica/ analiza cu punerea fata în fata a aspectelor mai bune si mai putin bune din creatiile confratilor.

 

[Stan Brebenel, Cronici de întîmpinare, Editura Rafet, 2004]

 

1 La Editura Universitaria, din Craiova.

2Cuvînt înainte , semnat de Eugen Negrici, p. 7.

3Marea de voievod a barbatului , versuri, 1976, Piramidele Baraganului , reportaje, 1983, Locul de lînga inima , reportaje, 1984, Nevazuta fata a tezaurului de la Pietroasa , publicistica-eseuri, 1986, Mai mult decît dragostea , roman, 1988, Arhipelag , versuri, 1989, Odobescu, fatalitatea operei , investigatii documentare, 1995, Dosar Morometii II , 1996, Tratat de gratiere provizorie , versuri, 1998, Biblice , versuri, 1999, Rugile , poeme, 2001, Secunda si riscul , publicistica, 2004.

4Opinia , 21 decembrie 2004.