TINERI AUTORI

Ioana MALAU / Mihai CURTEAN

 

(povestiri din) micul nostru bestiar

sau

foamea de rosu

 

cadmeea :

Azi, am cazut în apa, grea si rosu ca un animal taiat

Azi am cazut cu stomacul înainte, un glob cald si rosu ca un animal

Azi, doare întotdeauna rosu.

Si pe sub apa se striga (rosu) si se holba la un colac ca focul prins în unghiile ei ca de pasare taiata si oprita sa creasca

Usor se-noata în carcase de os, de plastic semiopac, semimodelat – fetele dupa pacat, vîndute si aclimatizate în sere de toleranta

oameni noi si i-am spus Pandora, nu-i mai împacheta în cutii, nu au aer si acum sa respiri numai fum, de fapt apa dormita si visata seara prin subsoluri de caramida. Aburi care nu te-ncalzesc, se prind. de tine si-ti înfloresc sub piele mov si carnoase aurolamente – buzele unei trapeziste. fara flori la sfîrsitul obisnuitei mascarade de vineri.

Azi vi se asterne o crima nascuta din sudoarea infantilor îngropati în spatele crestetului si al gambei, pe jumatate carnivori si pe jumatate cazuti din dintii animalelor de prada. Se ascund în cotloane sapate de furii nevorbite, 9 mm de amintiri de vierme pretios îmbatat în lichid amniotic. Si cel mai mult le place sa ne iubeasca frugal în vîrful unei note, surpriza simfoniei din crestet atunci cînd se sparge

ca un balon de sapun

 

 

MINOTAURUL :

trapezistele nu au buze, Pandora, dar eu nu pot asa cum ar trebui sa-ti soptesc asta, dar animalele tale infime pune-le sa toarca si asaza-mi-le apoi sub perna împreuna cu visul lor rosu si cu inscriptiile nocturne sprijinite în unghii lungi, de creta / Nu.

mai bine sa mergem acum sa adunam toate oasele acelea moi ale creaturilor avortate dinspre ceea ce ar fi trebuit sa fie sublima lor „gestatio in cerebro”, dar au fost împroscate în oglinda si de fapt mint aici. Nu în oglinda / Au fost împroscate din noi în lumea de oglinzi unde traieste ca un animal încarcerat infinitul. Dar Pandora era / adica si Pandora era o bestie amarîta, fara gambe si gesturile ei ni s-au ascuns, dar ea era vulturul care mînca zilnic din ficatul lui Prometeu si ea era bolovanul lui Sisif sau zidul mesterului Manole. nu.

Sa lasam bestiile sa toarca linistite în noi si pretioasele pandore si sa scuipam în fata fetidelor oglinzi cu imagini în care trapezistele rîd atunci cînd cad. dezmembrate, înapoi în cutie