Zhu  LUKUN
(Hunan)


COPACUL CE CRESTE ÎN AUZUL PĂMÂNTULUI

Atîtea lacrimi s-au reîntors în sînge
Si fructe multe-n embrionul florii s-au întors
Atîtea chipuri sterse si îmbătrînite
au revenit în uterul matern
Atîta vin aromitor
după usoare ameteli se re-ntrupă în
cea mai simplă vită noduroasă
Atîta dragoste stinsă
căutase calea ce ar duce-o
spre dintîiul sentiment de iubire
în care se retopi
Atîtea paturi de armă redeveniră pădure
Atîtia ani s-au tot măcinat
praful alegîndu-se din ei
pentru ca viata mea din nou să fie plină
de freamăt si parfumuri