Leo LUBEIT
Linia din partaj
De cealaltă parte a zidurilor
Să-ntîlnesti ceata livezilor
Nemafiind captiv
Dar tinînd cuvînt
Liber în sfîrsit
Prin brăzdarul valurilor
Precum oceanul
Naste
Din rana sa
*
Uliul
în unghiul zborului său
Serele
Strîng puternic
Peisajul
În privirea sa
Cerul se răstoarnă
Si pămîntul abrupt
Îl îmbrătisează
Tîsneste strigătul
Care din propria sa foame
Se îndestulează
*
Pe pragul usii
Tu-ti pleci urechea,
Ascultînd
Apelul.
Ca un izvor
El merge
Din muntii întunecosi
Se îmbogăteste
Din toate murmurele lumii,
Cu nedeslusitele lor armonii.
Dar cînd ajunge la tine,
Sensul său s-a pierdut;
Îi subzistă doar,
Slab si îndepărtat,
Un ecou
Care vorbeste nostalgiei tale.
În cotidian,
Printre gesturile tale
Fidele sau infidele,
Venit din uitare,
Apelul se încarnează,
Se-mplineste.
În mijlocul arborelui
Pasărea
Se separă de tăcere
Maturizează usor
Cîntecul său
Ca un soare vioi
Blîndul zbor
Al aripilor sale
este un semn pus
Între pămînt si cer
Din „Autre Sud”, nr. 12, martie 2001
Traduceri de Al. HUSAR
Linia din partaj
De cealaltă parte a zidurilor
Să-ntîlnesti ceata livezilor
Nemafiind captiv
Dar tinînd cuvînt
Liber în sfîrsit
Prin brăzdarul valurilor
Precum oceanul
Naste
Din rana sa
*
Uliul
în unghiul zborului său
Serele
Strîng puternic
Peisajul
În privirea sa
Cerul se răstoarnă
Si pămîntul abrupt
Îl îmbrătisează
Tîsneste strigătul
Care din propria sa foame
Se îndestulează
*
Pe pragul usii
Tu-ti pleci urechea,
Ascultînd
Apelul.
Ca un izvor
El merge
Din muntii întunecosi
Se îmbogăteste
Din toate murmurele lumii,
Cu nedeslusitele lor armonii.
Dar cînd ajunge la tine,
Sensul său s-a pierdut;
Îi subzistă doar,
Slab si îndepărtat,
Un ecou
Care vorbeste nostalgiei tale.
În cotidian,
Printre gesturile tale
Fidele sau infidele,
Venit din uitare,
Apelul se încarnează,
Se-mplineste.
În mijlocul arborelui
Pasărea
Se separă de tăcere
Maturizează usor
Cîntecul său
Ca un soare vioi
Blîndul zbor
Al aripilor sale
este un semn pus
Între pămînt si cer
Din „Autre Sud”, nr. 12, martie 2001
Traduceri de Al. HUSAR
