Jacques LOVICHI    

Jacques Lovichi n. Marsilia, 1937. Poet corso-provensal de expresie franceză. Laureat al premiului Artaud si al premiului Academiei Mallarmé (2002). Tradus în peste 12 limbi. De asemenea, eseist, romancier, cronicar literar la cotidianul La Marseillaise, membru al comitetului de redactie al revistelor Encres Vives si Les Archers, redactor sef al revistei Autre Sud, ce apare la Marsilia.

Missiavu*

E timpul
azi
de a-mi aduna zăpezile

E timpul
azi
de a saluta Timpul
de a părăsi/ în sfîrsit farmece si vrăji
si de a părăsi scena
si de-a iesi din Timp

E timpul de-acum
de-a traversa fluviul
de-a mă duce
pe ascuns
fără a îmbrînci Timpul
de-a urca pînă la izvoare
în care dorinta se-mpacă
si de-a mă topi în ea

E timpul
E
Timpul

* bunic, în lb. corsicană.


Moartea sultanului Asfodelelor

1. Iată
că vine
crepusculul
si această fată a umbrei în noi
care se face zi
care se strîmbă
care rîde sub pulberea secolelor

Si noi von fi
vorbit
în van.
2. La suprafata linistii
plesnesc trei băsici irizate
ah! nimic nu va rămîne din noi
decît un arbore trăznit pe malul fluviului
decît strigătul unui uliu în coltul unei stînci
decît o oglindire clipind în lustrul nocturn


Si noi vom fi
atunci
în pragul legendei.

3. Ceva din noi
va trăi
în balansul usor al asfodelelor
în suflul cald
al
diminetii
în gîtlejul rănit al porumbitelor din zori
si în buclele de spumă
tremurînd în muschii din bazin

în granit
si pe scoartă
unde noi am pus mîna.

Traduceri de Al. HUSAR