POEZIE ROMÂNEASCA

Elena Liliana POPESCU

 

CE POATE SA-NSEMNE?

 

Ce poate sa-nsemne pustiul acela

pe care doar lacrimile-l uda fara ragaz,

facîndu-l din ce în ce mai arid?

 

Ce poate sa-nsemne adîncul acela

pe care te încapatînezi sa-l atingi,

cînd toate sperantele au murit?

 

Ce poate sa-nsemne tristetea aceea

pe care o porti cu tine în noaptea

care crezi ca nu se mai sfîrseste?

 

 

PIETÀ

 

Privirea patrunde în marmura pura

Ce-si cînta iubirea cea fara de seaman

Si-n vesnica ei resemnare, îndura

Întreaga durere ce Lumii e leagan.

 

Si Spatiul se strînge si Timpul dispare,

Doar marmura plînge-n tacere...

Natura e muta. E doar disperare

Cînd moartea tributul de viata si-l cere.

 

Pierduta-i acum omenirea întreaga

Prin vina imensa si coplesitoare

Si însasi Fecioara Maria se roaga

Doar pentru a noastra Iertare.

 

Si Cerul se-ndura si Gratia vine

Doar marmura pura e vie.

Eterna icoana, sculptata de Tine,

Ramîne a Milei divine solie.

 

 

 

DOAR FIIND

 

Stiu ca doar prin tacere

poti exprima adevarul.

Si mai stiu ca doar murind

traiesti cu-adevarat.

 

Stiu ca doar prin durere

învingi suferinta.

Si mai stiu ca doar pierzînd

ramîi învingator.

 

Stiu ca doar prin iubire

probezi existenta.

Si mai stiu ca doar fiind

devii liber.

 

 


PENTRU A NE NASTE

 

De cîte ori în viata noastra

murim

fara sa stim macar,

doar pentru a ne naste iara

 

Dar cîte clipe-nseamna viata

si cîte moartea o masoara?…

 

 

SI TOTUSI…

 

Un suflet închis într-un trup trecator

se zbate-ntre viata si moarte.

El stie ca-i doar pelerin calator

dar trupul vrea înca sa-l poarte.

 

Fugare clipe de luciditate

învie imagini trecute,

din lumea traita redesteptate…

Nu pare nimic sa-l ajute.

 

Durerea cumplita trupu-i cuprinde

nu crede mai mult sa reziste

si totusi, de viata nu se desprinde:

el nu vrea sa nu mai existe!..

 

Din cîte-ar fi vrut cîndva sa-mplineasca,

în timpul ce-n goana trecuse

dar fara nimic sa îi aminteasca,

atîtea sperante apuse…

 

E greu pentru el s-accepte sentinta.

Mai poate ceva sa îndrepte

pe patul în care doar suferinta

parea rabdatoare s-astepte?

 

Si totusi, el poate acum sa-nteleaga

din viata-i aproape trecuta

de care, tîrziu si tacut se dezleaga:

nicicînd Viata nu e pierduta!


 

Home